13 definiții pentru admirator

admirator, ~oare smf, a [At: MAIORESCU, CR. II, 305 / Pl: ~i, ~oare / E: fr admirateur, lat admirator, -oris] 1-2 (Persoană) care admiră ceva sau pe cineva.

ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. – Din fr. admirateur, lat. admirator.

ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. – Din fr. admirateur, lat. admirator.

ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră. Admiratorii lui Eminescu.

ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră. – Fr. admirateur (lat. lit. admirator, -oris).

admiratór s. m., pl. admiratóri

ADMIRATÓR s. (înv.) închinător, stimător. (Are mulți ~.)

ADMIRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care admiră, animat de admirație. [Cf. fr. admirateur, lat. admirator].

ADMIRATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care admiră. (< fr. admirateur, lat. admirator)

ADMIRATÓR ~i m. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. /<fr. admirateur, lat. admirator

*admiratór, -oáre s. (lat. admirator). Care admiră.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

admiratór s. m., pl. admiratóri

ADMIRATOR s. (înv.) închinător, stimător. (Are mulți ~.)

Intrare: admirator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admirator
  • admiratorul
  • admiratoru‑
plural
  • admiratori
  • admiratorii
genitiv-dativ singular
  • admirator
  • admiratorului
plural
  • admiratori
  • admiratorilor
vocativ singular
  • admiratorule
plural
  • admiratorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

admirator, -oare admiratoare admirator

  • 1. Persoană care admiră pe cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Admiratorii lui Eminescu.
      surse: DLRLC

etimologie: