26 de definiții pentru zgârietură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂRIETURĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură.

ZGÂRIETURĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură.

zgârietu sf [At: CORESI, TETR. 7 / P: ~ri-e~ / V: (îrg) zgăr~, (înv) ~iit~, zgăre~, ~râe~, (reg) ~râi~, zgărăit~, zgărăet~, zghereit~, zdârlăt~, zdărâe~, zdăr~ / S și: sg~ / Pl: ~ri / E: zgâria + -ătură] 1 Rană (superficială) făcută pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit sau tăios Si: zgaibă (9), zgâriere (1), crestătură (16), scrijelitură, tăietură (1), zgreblătură, (reg) zrepănătură (1). 2 Tăietură (liniară) superficială lăsată de un corp ascuțit și dur pe o suprafață Si: scrijeleală, scrijelire (1), scrijelitură, (reg) sferditură, zgâriere (2). 3 Arătură superficială. 4 (Înv) Semn (grafic) trasat, imprimat pe ceva.

ZGÂRIETURĂ ~i f. 1) Rană ușoară făcută cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. 2) Urmă pe suprafața unui obiect, produsă de ceva ascuțit. [G.-D. zgârieturii; Sil. -ri-e-] /a zgâria + suf. ~tură

zgârâietu sf vz zgârietură

zgărietu sf. v. zgîrietură.

zgîrietu s.f. 1 Tăietură superficială, rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. I-a legat rana care era numai o zgîrîietură de nimic (CAR.). 2 Tăietură superficială, urmă pe suprafața unui obiect, făcută de un corp ascuțit și dur; crestătură, scrijelitură. Pe sticlă erau niște zgîrieturi. • sil. -ri-e-. pl. -i. (înv., reg.) zgărietură, zgîriitură, zgîrîietură s.f. /zgîria + -ătură.

zgîriitu s.f. v. zgîrietură.

zgîrîietu s.f. v. zgîrietură.

ZGÎRIETURĂ, zgîrieturi, s. f. Tăietură sau urmă superficială făcută pe suprafața unui obiect de un. corp ascuțit mai dur; rană ușoară sau urmă liniară lăs ată pe piele de unghii, de gheare sau de un obiect ascuțit. Pe frunte avea o zgîrietură lungă. DUMITRIU, N. 40. Era roșu tot de zgîrieturi și de înțepături. GALACTION, O. I 300. ♦ Fig. (Rar) Arătură superficială. La întorsul unei arături «Te poți mulțămi numai cu o zgîrietură»... lucru ce nu se poate ierta la aratul obișnuit. PAMFILE, A. R. 55. – Variantă: zgărietu (ȘEZ. I 82) s. f.

ZGÎRIETURĂ, zgîrieturi, s. f. Tăietură superficială pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. ♦ (Rar) Arătură superficială, făcută numai la suprafață. – Din zgîria + suf. -(ă)tură.

sgârietură f. rană ușoară din sgâriere și urma ce lasă.

zgîrietúră f., pl. ĭ. Rezultatu zgîrieriĭ: copiiĭ s’aŭ jucat cu pisicile și s’aŭ ales cu cîteva zgîrieturĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zgârietu (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârieturii; pl. zgârieturi

zgârietu (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârieturii; pl. zgârieturi

zgârietu s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. zgârieturii; pl. zgârieturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGÂRIETU s. crestătură, scrijeleală, serijelitură, (Transilv. și Maram.) sferditură. (O ~ pe suprafața băncii.)

ZGÎRIETU s. crestătură, scrijeleală, scrijelitură, (Transilv. și Maram.) sferditură. (O ~ pe suprafața băncii.)

Intrare: zgârietură
zgârietură substantiv feminin
  • silabație: zgâ-ri-e-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârietu
  • zgârietura
plural
  • zgârieturi
  • zgârieturile
genitiv-dativ singular
  • zgârieturi
  • zgârieturii
plural
  • zgârieturi
  • zgârieturilor
vocativ singular
plural
zgărietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgărietu
  • zgărietura
plural
  • zgărieturi
  • zgărieturile
genitiv-dativ singular
  • zgărieturi
  • zgărieturii
plural
  • zgărieturi
  • zgărieturilor
vocativ singular
plural
zghereitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgâriitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgârâietură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgăretură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgărăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgărăetură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdârlătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdărietură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdărâetură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zgârietu, zgârieturisubstantiv feminin

  • 1. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe frunte avea o zgîrietură lungă. DUMITRIU, N. 40. DLRLC
    • format_quote Era roșu tot de zgîrieturi și de înțepături. GALACTION, O. I 300. DLRLC
    • 1.1. figurat rar Arătură superficială. DLRLC
      • format_quote La întorsul unei arături «te poți mulțămi numai cu o zgîrietură»... lucru ce nu se poate ierta la aratul obișnuit. PAMFILE, A. R. 55. DLRLC
etimologie:
  • Zgâria + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.