zgîrietură s.f. 1 Tăietură superficială, rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. I-a legat rana care era numai o zgîrîietură de nimic (CAR.). 2 Tăietură superficială, urmă pe suprafața unui obiect, făcută de un corp ascuțit și dur; crestătură, scrijelitură. Pe sticlă erau niște zgîrieturi. • sil. -ri-e-. pl. -i. (înv., reg.) zgărietură, zgîriitură, zgîrîietură s.f. /zgîria + -ătură.