11 definiții pentru crestătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRESTĂTURĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură.

CRESTĂTURĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură.

crestătu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: cresta + -tură] 1-7 Crestare (1-7). 8 Scobire. 9-15 Crestare (9-11, 14-17). 16 Tăietură. 17 Incizie. 18-19 Semn (pe răboj) Si: crestează (3-4), crestez (2-3), încrestătură. 20 Tăietură dintr-un material cu colțuri Si: crestează (5), încrestătură. 21-22 Sculptură în lemn (cu ornament în zigzag sau) cu tăieturi egale la distanțe egale Si: crestează (6-7), crestez (4-5), încrestătură. 23 Făgaș. 24 Văgăună. 25 Tăietură într-un lemn de construcții pentru a fi îmbinat cu altul Si: crestează (10), crestez (6), încrestătură. 26-27 Deschizătură (strâmbă sau) strâmtă Si: crestează (11-12), încrestătură. 28 Semn crestat pe urechile oilor pentru a fi recunoscute. 29 (Lpl) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelire sau crestare, folosit la elemente arhitectonice, la mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc.

CRESTĂTURĂ, crestături, s. f. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură, incizie. Îți plăcea să ronțăi ca un șoarece coaja [de pîine] bine rumenită, cu crestături. PAS, Z. I 139. Dintr-o crestătură... cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. Înfipt în meșter-grindă, iată-l Răvașul turmelor de oi; Șiragul lui de crestături Se uit-atît de trist la noi. GOGA, P. 20. Cînd e să te biruie dragostea... să te tai și să presari sare pe crestături... tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 23. La răbuș trage o crestătură și asta vrea să zică o zi de lucru. SLAVICI, O. I 74.

CRESTĂTURĂ ~i f. 1) Tăietură puțin adâncă făcută pentru a însemna ceva. 2): ~ în lemn meșteșug popular constând în împodobirea obiectelor de lemn cu ornamente prin crestare. /a cresta + suf. ~ătură

crestătură f. efectul crestării:. 1 tăietură lunguiață; 2. urma sau semnul crestat: țăranii însemnează numerele cu crestături pe un lemn.

crestătúră f., pl. ĭ. Rezultatu crestăriĭ, ca semnele făcute pe răboj ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crestătu s. f., g.-d. art. crestăturii; pl. crestături

crestătu s. f., g.-d. art. crestăturii; pl. crestături

crestătu s. f., g.-d. art. crestăturii; pl. crestături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRESTĂTU s. 1. v. scrijelitură. 2. v. incizie. 3. v. zimț. 4. v. cioplitură. 5. (fig.) brazdă. (O ~ adâncă în obraz.)

CRESTĂTU s. 1. scrijeleală, scrijelitură, zgîrietură, (Transilv. și Maram.) sferditură. (O ~ pe suprafața băncii.) 2. incizie. (~ într-un țesut.) 3. dinte, zimț. (~ pe muchia unei monede.) 4. cioplitură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O poartă țărănească cu ~i.) 5. brazdă. (O ~ adîncă în obraz.)

Intrare: crestătură
crestătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crestătu
  • crestătura
plural
  • crestături
  • crestăturile
genitiv-dativ singular
  • crestături
  • crestăturii
plural
  • crestături
  • crestăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crestătu, crestăturisubstantiv feminin

  • 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îți plăcea să ronțăi ca un șoarece coaja [de pâine] bine rumenită, cu crestături. PAS, Z. I 139. DLRLC
    • format_quote Dintr-o crestătură... cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. DLRLC
    • format_quote Înfipt în meșter-grindă, iată-l Răvașul turmelor de oi; Șiragul lui de crestături Se uit-atît de trist la noi. GOGA, P. 20. DLRLC
    • format_quote Cînd e să te biruie dragostea... să te tai și să presari sare pe crestături... tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 23. DLRLC
    • format_quote La răbuș trage o crestătură și asta vrea să zică o zi de lucru. SLAVICI, O. I 74. DLRLC
  • 2. (la) plural Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Cresta + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.