opțiuni
  • info

19 definiții pentru uruioc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URUIOC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, sb. urivak.

uruioc1 sns [At: LEXIC REG. 88 / E: ns cf uruială2] (Reg) Urluială (2).

URUIOC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak.

URUIOC, uruioace, s. n. (Popular) Partea urzelii de la capătul pînzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă cînd se scoate pînza din război. Ața de tăiet mămăliga se face din uruioc. ȘEZ. VIII 90. – Variantă: urioc (SEVASTOS, N. 315) s. n.

URUIOC ~ioace n. Totalitate a firelor de urzeală de la capătul pânzei, care rămân pe stative după tăierea acesteia. /cf. ucr. uriok, urivok

uruioc n. V. urioc: baiere făcute din uruioc.

uruĭóc, V. urioc.

irioci smp vz uruioc

orioci smp vz uruioc

URIOC s. n. v. uruioc.

urioc n. Mold. capete de urzeală rămase dela țesut (se întrebuințează ca ață pentru cusut). [Și uruioc: origină necunoscută].

uriĭóc și uruĭóc n., pl. urĭ saŭ oace (rut. uriok, urivok, bucată, dim. d. uryv, întrerupere; rus. urývok, bucată zmulsă, d. urvátĭ, uryvátĭ, a zmulge. V. răvar). Est. Pĭedin. – În Trans. (Șez. 1928, 148) și iriĭoc, în Bucov. (rev. I. Crg. 4, 27) oriĭoșĭ, m. pl.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uruioc (pop.) s. n., pl. uruioace

uruioc (pop.) s. n., pl. uruioace

uruioc s. n., pl. uruioace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URUIOC s. v. piedin.

uruioc s. v. PIEDIN.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urioc (-oace), s. n. – Primele fire ale urzelii. – Var. uruioc, Trans. orioș. Sb. urivak „sfoară” (Candrea), rut. uri(v)ok „capăt” (Scriban). Nu este posibilă der. din sl. urezati „a tăia” (Candrea, II, 310) nici din gr. οὐρίαχος „capăt” (Diculescu, Elementele, 465). Uruioc, s. n. (Mold., coardă), citat numai de Damé, este același cuvînt.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

urioc (uruioc), uriocuri (uruiocuri), s.n. (reg.) piedin, frimbie, fire nețesute la capătul stofei.

Intrare: uruioc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uruioc
  • uruiocul
  • uruiocu‑
plural
  • uruioace
  • uruioacele
genitiv-dativ singular
  • uruioc
  • uruiocului
plural
  • uruioace
  • uruioacelor
vocativ singular —
plural —
urioc1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urioc
  • uriocul
  • uriocu‑
plural
  • urioace
  • urioacele
genitiv-dativ singular
  • urioc
  • uriocului
plural
  • urioace
  • urioacelor
vocativ singular —
plural —
orioci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
irioci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
urioc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urioc
  • uriocul
  • uriocu‑
plural
  • uriocuri
  • uriocurile
genitiv-dativ singular
  • urioc
  • uriocului
plural
  • uriocuri
  • uriocurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uruioc, uruioacesubstantiv neutru

  • 1. popular Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: piedin
    • format_quote Ața de tăiet mămăliga se face din uruioc. ȘEZ. VIII 90. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.