humorescă sf [At: DA ms / Pl: ~ești / E: fr humoresque, ger Humoreske] Mică compoziție instrumentală cu caracter sprinten și glumeț.

HUMORESCĂ s. f. Compoziție, cu caracter sprinten și glumeț, pentru muzica instrumentală. Humoresca de Dvorak.

HUMORESCĂ s.f. Compoziție instrumentală cu o temă sprintenă și glumeață. [Var. umorescă s.f. / < germ. Humoreske, cf. fr. humoresque].

HUMORESCĂ s. f. piesă muzicală instrumentală în formă liberă, cu caracter umoristic. (< germ. Humoreske, fr. humoresque)

HUMORESCĂ ~ști f. Compoziție instrumentală de dimensiuni mici, având caracter umoristic. /<germ. Humoreske, fr. humoresque

umorescă sf vz humorescă

UMORESCĂ s.f. v. humorescă.

humorescă s. f., g.-d. art. humoreștii; pl. humorești

!humorescă s. f., g.-d. art. humoreștii, pl. humorești

humorescă s. f.

humorescă

humorescă, piesă în formă* liberă, înrudită cu capriciul*, putând avea și un caracter umoristic. Termenul a fost introdus de Schumann, care și-a intitulat astfel piesa pentru pian op. 20 (1839) și a doua din Piesele-fantezii, op. 88, pentru vl., vcl. și și pian (1842). Exemplul său a fost urmat de Heller, Grieg, Reger etc. Cea mai cunoscută h. este a șaptea din seria de opt h. op. 101 pentru pian de Dvořák.