17 definiții pentru tindă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).

TINDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).

tindă sf [At: COD. VOR. 56/13 / Pl: ~de, (îvp) ~nzi / E: ml tenda „cort”] 1 Prispă. 2 (Bis) Pronaos. 3 Încăpere mică, servind ca intrare sau ca loc de trecere între camere la casele țărănești, folosită adesea și ca bucătărie. 4 (Reg; îe) Feciori de ghindă fătați în ~ Se spune în bătaie de joc celor care pretind că sunt de neam mare. 5 (Pop; îe) A se duce (sau a merge, a face treaba) până în ~ A începe un lucru fără a-l termina. 6 (Pop; îe) A sluji (pe cineva) până în ~ A face treaba prost. 7 (Înv) Anticameră (1). 8 (Înv) Coridor (1). 9 (Reg) Parte a podului casei, care se construiește pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 10 (Reg) Primul compartiment al cotețului de prins pește.

TINDĂ, tinde și tinzi, s. f. 1. Încăpere de intrare la casele țărănești; (învechit) încăpere la intrarea caselor sau a edificiilor publice. Sala de jos, căreia unii îi zic hol după moda franțuzească (căci nu le vine să-i spună tindă). CAMIL PETRESCU, O. II 401. Tu n-ai la ușa ta zăvor, Nici lacăt n-ai la tindă. GOGA, C. P. 112. Îmi propune să merg cu dînsa, dar cu condiție ca să-mi lege ochii în tinda teatrului. ALECSANDRI, T. 314. Ca să scurteze din cale De cu seară a plecat Și în tindă s-a culcat. PANN, P. V. I 82. ♦ (Învechit) Coridor, galerie. Mihnea... urcase îngusta și direapta scară de piatră și, prin tinde întunecoase, mergea la odaia tatălui său. ODOBESCU, S. I 65. 2. Încăpere la intrarea bisericilor, despărțită de naos printr-un perete ; pronaos. Și pe dînsul l-a zidit în altar, la răsărit, Pe ea-n tindă l-asfințit. ALECSANDRI, P. P. 21. 3. Prispă, pridvor, cerdac. Se uită împrejur la tinda casei ținută pe arcuri de piatră. DUMITRIU, N. 160. Șoimaru dădu în capătul tindei de baba lui moș Chirilă. SADOVEANU, O. VII 54. Troienii se ridicau namilă pînă în tinda creștinului. DELAVRANCEA, H. T. 249.

TINDĂ ~e f. 1) Prima încăpere prin care se intră în casele țărănești. ◊ A face (ceva) până în ~ a face un lucru parțial; a nu duce (ceva) la bun sfârșit. 2) Încăpere de la intrarea în biserică. [G.-D. tindei; Pl. și tinzi] /<lat. tenda

tindă f. sala unei case țărănești. [Lat. *TENDA, (Tras din TENDERE)].

tíndă f., pl. zĭ, ca grinzĭ, oglinzĭ, și de, ca colinde, ghinde (lat. *tĕnda, d. téndere, a întinde, de unde și it. pv. pg. tenda, sp. tienda, cort. V. tendă). Anticameră (la casele țărăneștĭ): ușa tinziĭ e închisă (Rebr. 2, 23 și 97), prelungirea tinziĭ (Șez. 36, 34). V. antret.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tindă s. f., g.-d. art. tindei; pl. tinde

!tindă s. f., g.-d. art. tindei; pl. tinde

tindă s. f., g.-d. art. tindei/tinzii; pl. tinde/tinzi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TINDĂ s. v. coridor, culoar, galerie, gang, limbă.

TINDĂ s. 1. cerdac. 2. v. pridvor. 3. v. pronaos. 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vânt.)

TINDĂ s. 1. cerdac, pridvor, verandă, (prin Ban.) pornană. (Casă cu ~.) 2. pridvor, (înv.) slon. (A intrat în ~ bisericii.) 3. (CONSTR.) nartex, pronaos. (~ a unei biserici.) 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vînt.)

tindă s. v. CORIDOR. CULOAR. GALERIE. GANG. LIMBĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tindă (tinzi), s. f.1. Prispă, pridvor, cerdac la casele țărănești. – 2. Atrium, pronaos, coridor. – Mr. tendă, tentă „cort”. Lat. tĕnda (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1737; Iordan, Dift., 108; Byhan 36; REW 8639; Philippide, II, 656), cf. it., prov., cat. tenda, sp. tienda și tinde. Der. din ngr. τέντα (Cihac, II, 706) sau din sl. tenta (Miklosich, Fremdw., 132) nu este probabilă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tindă, tinde, s.f. – (reg.) Încăpere mică (un fel de hol) situat la intrarea caselor țărănești. Din tindă se intră în casă (cameră) și în cămară. În timp, tinda s-a mărit și a devenit un fel de bucătărie: „Când intra voinicu-n tindă / Clopu’ lui juca pă grindă” (Calendar, 1980: 18); „Nin ieși gazdă până-n tindă” (Bilțiu, 1996: 68). – Lat. *tenda „cort” (< tendere) (Șăineanu, Scriban; Densusianu, Pușcariu, Iordan, Philippide, cf. DER; DEX, MDA).

tindă, tinde, s.f. – Încăpere mică (un fel de hol) situat la intrarea caselor țărănești. Din tindă se intră în casă (cameră) și în cămară. În timp, tinda s-a mărit și a devenit un fel de bucătărie: „Când intra voinicu-n tindă / Clopu’ lui juca pă grindă” (Calendar 1980: 18); „Nin ieși gazdă până-n tindă” (Bilțiu 1996: 68). – Lat. tenda (< tendere).

Intrare: tindă
tindă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tindă
  • tinda
plural
  • tinde
  • tindele
genitiv-dativ singular
  • tinde
  • tindei
plural
  • tinde
  • tindelor
vocativ singular
plural
tindă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tindă
  • tinda
plural
  • tinzi
  • tinzile
genitiv-dativ singular
  • tinzi
  • tinzii
plural
  • tinzi
  • tinzilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tindă, tindesubstantiv feminin

  • 1. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: tinduță
    • format_quote Tu n-ai la ușa ta zăvor, Nici lacăt n-ai la tindă. GOGA, C. P. 112. DLRLC
    • format_quote Ca să scurteze din cale De cu seară a plecat Și în tindă s-a culcat. PANN, P. V. I 82. DLRLC
    • 1.1. învechit Încăpere la intrarea caselor sau a edificiilor publice. DLRLC
      • format_quote Sala de jos, căreia unii îi zic hol după moda franțuzească (căci nu le vine să-i spună tindă). CAMIL PETRESCU, O. II 401. DLRLC
      • format_quote Îmi propune să merg cu dînsa, dar cu condiție ca să-mi lege ochii în tinda teatrului. ALECSANDRI, T. 314. DLRLC
    • 1.2. învechit Coridor, galerie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mihnea... urcase îngusta și direapta scară de piatră și, prin tinde întunecoase, mergea la odaia tatălui său. ODOBESCU, S. I 65. DLRLC
    • 1.3. Încăpere la intrarea bisericilor, despărțită de naos printr-un perete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pronaos
      • format_quote Și pe dînsul l-a zidit în altar, la răsărit, Pe ea-n tindă l-asfințit. ALECSANDRI, P. P. 21. DLRLC
    • 1.4. Cerdac, pridvor, prispă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se uită împrejur la tinda casei ținută pe arcuri de piatră. DUMITRIU, N. 160. DLRLC
      • format_quote Șoimaru dădu în capătul tindei de baba lui moș Chirilă. SADOVEANU, O. VII 54. DLRLC
      • format_quote Troienii se ridicau namilă pînă în tinda creștinului. DELAVRANCEA, H. T. 249. DLRLC
    • chat_bubble A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.