submarin, ~ă [At: AR (1832), 296²/17 / V: (îvr) ~ă sf, subtm~, suptmăr~ / Pl: ~i, ~e / E: sub¹- + marin cf fr sous-marin] 1 a (D. nave, d. aparate tehnice etc.) Adaptat la mediul marin. 2 a (D. nave, d. aparate tehnice etc.) Care funcționează în acest mediu. 3 a Care se află sau se petrece sub suprafața sau pe fundul mării sau al oceanului. 4 a Care se referă sau care ține de acest mediu Si: (liv) submers (1) Vz submergibil, submersibil. 5 a (Rar; spc; d. plante și animale) Subacvatic (1). 6 sn Navă care poate naviga atât sub apă, cât și la suprafața ei Si: submersibil (3), (rar) submergibil (2). 7 sn (Înv; pex) Dispozitiv tehnic care se poate cufunda sub nivelul mării. corectat(ă)

SUBMARIN¹, submarine, s. n. Navă care poate naviga atît sub apă cît și la suprafața ei. Ozun a trecut cu privirea lui vie... la tot norodul ticsit în vagon povestindu-și necazuri amare vecinului abia cunoscut, într-o atmosferă irespirabilă de submarin. C. PETRESCU, C. V. 29.

SUBMARIN, -Ă adj. Aflat sub suprafața sau la fundul mării. ♦ Care se întîmplă sub apă. // s.n. Navă special construită pentru a putea naviga sub apă, submersibil. [Cf. fr. sous-marin].

SUBMARIN, -Ă I. adj. care se găsește, se petrece sub suprafața mării. II. s. n. navă specială construită pentru a putea naviga sub apă; submersibil. (după fr. sous-marin, /II/ engl. submarine)

SUBMARIN¹ ~e n. Vas militar capabil să navigheze și sub apă; submersibil. /sub- + marin

submarin a. ce se află sub mare: plantă submarină; ║ n. corabie ce plutește sub apă.

submarină sf vz submarin

subtmarin, ~ă a vz submarin

submarin² s. n., pl. submarine

submarin² s. n., pl. submarine

submarin s. n., pl. submarine

submarin.

SUBMARIN adj., s. 1. adj. (livr.) submers. (Vulcani ~.) 2. s. (MAR.) submersibil, (rar) submergibil.

SUBMARIN adj., s. 1. adj. (livr.) submers. (Vulcani ~.) 2. s. (MAR.) submersibil, (rar) submergibil.