STRĂFULGERA, pers. 3 străfulgeră, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. Intranz. Fig. (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte. 3. Tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate. 4. Tranz. Fig. A străbate cu mare iuțeală. – Pref. stră- + fulgera.

străfulgera [At: BARCIANU / Pzi: străfulger / E: stră- + fulgera] 1 vi A fulgera tare. 2 vi (Pex; mai ales d. surse de lumină) A produce lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie Si: a licări, a luci. 3 vi A produce o lumină vie, strălucitoare Si: a străluci (1), a scânteia (4), a sclipi (2). 4 vi (D. ochi) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic Si: a scăpăra (15), a scânteia (5). 5-6 vti (Fig; d. inspirație, gânduri, idei etc.) A(-i) apărea dintr-o dată, brusc, fulgerător Si: a scăpăra. 7-8 vti A lovi pe neașteptate (ca un trăsnet). 9-10 vti A izbi cu o lovitură rapidă și puternică. 11 vt (Fig; rar; d. sunete) A străbate cu iuțeală mare.

STRĂFULGERA, pers. 3 străfulgeră, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. Intranz. Fig. (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte. 3. Tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate. 4. Tranz. Fig. A străbate cu mare iuțeală. – Stră- + fulgera.

STRĂFULGERA, străfulger, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi; a fulgera. ♦ Tranz. A lovi (ca trăsnetul). Ca purtați de vijelie, Val-vîrtej aleargă norii, Și din bolțile tăriei Cad străfulgerați prigorii. IOSIF, V. 87. 2. Intranz. Fig. (Despre gînduri, idei) A trece repede prin minte. Străfulgeră din stele Senina inspirare. MACEDONSKI, O. II 226. 3. Tranz. Fig. A străbate cu iuțeală mare. Trompet, sună!... În secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trîmbiței. REBREANU, R. II 254.

A STRĂFULGERA străfulgeră 1. tranz. 1) A străbate repede și pe neașteptate (ca fulgerul). Pasărea străfulgeră văzduhul. 2) (gânduri, idei etc.) A trece repede prin minte. L-a ~at un gând. 2. intranz. (despre lumini) A luci ca un fulger; a scăpăra. /stră- + a fulgera

străfulgerà v. a arunca fulgere.

străfúlger a -á v. tr. și intr. Lit. Fulger tare.

străfulgera (a ~) vb., ind. prez. 3 străfulgeră, imperf. 3 pl. străfulgerau; conj. prez. 3 să străfulgere

străfulgera (a ~) vb., ind. prez. 3 străfulgeră

străfulgera vb., ind. prez. 1 sg. străfulger, 3 sg. și pl. străfulgeră

STRĂFULGERA vb. v. sclipi.

STRĂFULGERA vb. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a sclipi. (Luminițe ~ în noapte.)