31 de definiții pentru siminichie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMINICHIE s. f. Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze și fructe uscate se folosesc ca purgativ și ca diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. sinameki.

siminichie sf [At: PISCUPESCU, O. 218/10 / V: (înv) ~nac~, ~nechi, ~manec~, sinamec~, sinamichi, sinamic~, sinamicie, sinimeche, sinimichi, senamechi, senamec~, senamic~, senemec~ / Pl: ~chii / E: tc sinameki, ngr σιναμική] 1-2 Arbust din familia leguminoaselor, cu tulpina erectă, cu flori galbene, frunze și păstăi uscate care se întrebuințează ca purgativ și diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia). 3 (Prc) Frunzele și păstăile uscate ale arbuștilor de siminichie (1-2), folosite ca medicament Si: (reg) foi-de-mamă, sena, frunza-mamei.

SIMINICHIE, siminichii, s. f. Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze și fructe uscate se întrebuințează ca purgativ și ca diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. senameki.

SIMINICHIE s. f. Mic arbust din familia leguminoaselor (Cassia angustifolia); (cu sens colectiv) frunzele uscate ale plantei, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. A trebuit... să se mulțumească doar... cu un ceai de siminichie. STĂNOIU, C. I. 166. Siminichia n-o cunoaște poporul decît ca niște frunzișoare ce le cumpără de la dugheană și o beau de durere de inimă și de limbrici. ȘEZ. XV 123.

SIMINICHIE ~i f. Arbust mic cu flori galbene, ale cărui frunze înguste și alungite sunt folosite ca purgativ și diuretic. [G.-D. siminichiei] /<turc. senameki

senamechie (siminechie) f. frunzele uscate ale unui arbust din Orient, luate ca purgativ. [Turc. SENAMEKI, lit. senă din Meca].

siminachíe (sud) și siminichíe (est) f. (din *senamechie, d. turc. sena-meki, senă de la Meca; ar. sena de unde și it. sp. sena, fr. sene; bg. sinamikiĭa. V. senă). Un copăcel leguminos originar din Africa și Arabia (cassia acutifolia și angustifolia). Fertura din frunzele luĭ uscate e purgativă. Se dă și ca sirop și ca tinctură. – Vechĭ și pop. sî-.

sinamechíe, sinamichíe, forme vechĭ îld. siminichie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!siminichie s. f., art. siminichia, g.-d. art. siminichiei; pl. siminichii, art. siminichiile (desp. -chi-i-)

siminichie s. f., art. siminichia, g.-d. siminichii, art. siminichiei

siminichie s. f., art. siminichia, g.-d. siminichii, art. siminichiei; pl. siminichii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIMINICHIE s. (FARM.) senă. (Ceai de ~.)

SIMINICHIE s. (FARM.) senă. (Ceai de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

senamichie (-ii), s. f. – Plantă (Cassia angustifolia). – Var. senamechie, siminichie. Mr. simănichie. Tc. (arab.) senameki (Șeineanu, II, 332), cf. ngr. σιναμιϰή.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

senamechie s.f. (înv.) frunză uscată de senă (arbust din Orient) din care se preparau purgativele; siminichie.

Intrare: siminichie
siminichie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siminichie
  • siminichia
plural
  • siminichii
  • siminichiile
genitiv-dativ singular
  • siminichii
  • siminichiei
plural
  • siminichii
  • siminichiilor
vocativ singular
plural
senamechi substantiv feminin
substantiv feminin (F148)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senamechi
  • senamechi
plural
  • senamechi
  • senamechile
genitiv-dativ singular
  • senamechi
  • senamechii
plural
  • senamechi
  • senamechilor
vocativ singular
plural
senamechie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senamechie
  • senamechia
plural
  • senamechii
  • senamechiile
genitiv-dativ singular
  • senamechii
  • senamechiei
plural
  • senamechii
  • senamechiilor
vocativ singular
plural
senamichie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senamichie
  • senamichia
plural
  • senamichii
  • senamichiile
genitiv-dativ singular
  • senamichii
  • senamichiei
plural
  • senamichii
  • senamichiilor
vocativ singular
plural
senemechie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senemechie
  • senemechia
plural
  • senemechii
  • senemechiile
genitiv-dativ singular
  • senemechii
  • senemechiei
plural
  • senemechii
  • senemechiilor
vocativ singular
plural
simanechie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simanechie
  • simanechia
plural
  • simanechii
  • simanechiile
genitiv-dativ singular
  • simanechii
  • simanechiei
plural
  • simanechii
  • simanechiilor
vocativ singular
plural
siminachie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siminachie
  • siminachia
plural
  • siminachii
  • siminachiile
genitiv-dativ singular
  • siminachii
  • siminachiei
plural
  • siminachii
  • siminachiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siminechi
plural
  • siminechi
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
sinamechie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinamechie
  • sinamechia
plural
  • sinamechii
  • sinamechiile
genitiv-dativ singular
  • sinamechii
  • sinamechiei
plural
  • sinamechii
  • sinamechiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinamichi
plural
  • sinamichi
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
sinamichie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinamichie
  • sinamichia
plural
  • sinamichii
  • sinamichiile
genitiv-dativ singular
  • sinamichii
  • sinamichiei
plural
  • sinamichii
  • sinamichiilor
vocativ singular
plural
sinamicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinamicie
  • sinamicia
plural
  • sinamicii
  • sinamiciile
genitiv-dativ singular
  • sinamicii
  • sinamiciei
plural
  • sinamicii
  • sinamiciilor
vocativ singular
plural
sinimeche substantiv feminin
substantiv feminin (F166)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinimeche
  • sinimecheaua
plural
  • sinimechele
  • sinimechelele
genitiv-dativ singular
  • sinimechele
  • sinimechelei
plural
  • sinimechele
  • sinimechelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinimichi
plural
  • sinimichi
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

siminichie, siminichiisubstantiv feminin

  • 1. Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze și fructe uscate se folosesc ca purgativ și ca diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia). DEX '09 DLRLC
    sinonime: senă
    • 1.1. prin restricție (cu sens) colectiv Frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A trebuit... să se mulțumească doar... cu un ceai de siminichie. STĂNOIU, C. I. 166. DLRLC
      • format_quote Siminichia n-o cunoaște poporul decît ca niște frunzișoare ce le cumpără de la dugheană și o beau de durere de inimă și de limbrici. ȘEZ. XV 123. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.