31 de definiții pentru siminichie
din care- explicative (23)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SIMINICHIE s. f. Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze și fructe uscate se folosesc ca purgativ și ca diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. sinameki.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
siminichie sf [At: PISCUPESCU, O. 218/10 / V: (înv) ~nac~, ~nechi, ~manec~, sinamec~, sinamichi, sinamic~, sinamicie, sinimeche, sinimichi, senamechi, senamec~, senamic~, senemec~ / Pl: ~chii / E: tc sinameki, ngr σιναμική] 1-2 Arbust din familia leguminoaselor, cu tulpina erectă, cu flori galbene, frunze și păstăi uscate care se întrebuințează ca purgativ și diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia). 3 (Prc) Frunzele și păstăile uscate ale arbuștilor de siminichie (1-2), folosite ca medicament Si: (reg) foi-de-mamă, sena, frunza-mamei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIMINICHIE, siminichii, s. f. Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze și fructe uscate se întrebuințează ca purgativ și ca diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. senameki.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SIMINICHIE s. f. Mic arbust din familia leguminoaselor (Cassia angustifolia); (cu sens colectiv) frunzele uscate ale plantei, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. A trebuit... să se mulțumească doar... cu un ceai de siminichie. STĂNOIU, C. I. 166. Siminichia n-o cunoaște poporul decît ca niște frunzișoare ce le cumpără de la dugheană și o beau de durere de inimă și de limbrici. ȘEZ. XV 123.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIMINICHIE ~i f. Arbust mic cu flori galbene, ale cărui frunze înguste și alungite sunt folosite ca purgativ și diuretic. [G.-D. siminichiei] /<turc. senameki
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
senamechi sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
senamechie sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
senamichie sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
senemechie sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
simanechie sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
siminachie sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
siminechi sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sinamechie sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sinamichi sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sinamichie sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sinamicie sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sinimeche sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sinimichi sf vz siminichie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
senamechie (siminechie) f. frunzele uscate ale unui arbust din Orient, luate ca purgativ. [Turc. SENAMEKI, lit. senă din Meca].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
senamechíe V. siminichie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
senemechíe V. siminichie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
siminachíe (sud) și siminichíe (est) f. (din *senamechie, d. turc. sena-meki, senă de la Meca; ar. sena de unde și it. sp. sena, fr. sene; bg. sinamikiĭa. V. senă). Un copăcel leguminos originar din Africa și Arabia (cassia acutifolia și angustifolia). Fertura din frunzele luĭ uscate e purgativă. Se dă și ca sirop și ca tinctură. – Vechĭ și pop. sî-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sinamechíe, sinamichíe, forme vechĭ îld. siminichie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!siminichie s. f., art. siminichia, g.-d. art. siminichiei; pl. siminichii, art. siminichiile (desp. -chi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
siminichie s. f., art. siminichia, g.-d. siminichii, art. siminichiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
siminichie s. f., art. siminichia, g.-d. siminichii, art. siminichiei; pl. siminichii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
siminichie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SIMINICHIE s. (FARM.) senă. (Ceai de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SIMINICHIE s. (FARM.) senă. (Ceai de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
senamichie (-ii), s. f. – Plantă (Cassia angustifolia). – Var. senamechie, siminichie. Mr. simănichie. Tc. (arab.) senameki (Șeineanu, II, 332), cf. ngr. σιναμιϰή.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
senamechie s.f. (înv.) frunză uscată de senă (arbust din Orient) din care se preparau purgativele; siminichie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F148) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F166) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
siminichie, siminichiisubstantiv feminin
- 1. Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze și fructe uscate se folosesc ca purgativ și ca diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia). DEX '09 DLRLCsinonime: senă
etimologie:
- sinameki DEX '09
- senameki DEX '98