19 definiții pentru răpciugă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPCIU s. f. 1. Boală contagioasă (la cai), caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc.; morvă. 2. Epitet dat unui animal slab, neîngrijit, bolnav, bătrân. – Et. nec.

RĂPCIU s. f. 1. Boală contagioasă (la cai), caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc.; morvă. 2. Epitet dat unui animal slab, neîngrijit, bolnav, bătrân. – Et. nec.

răpciu sf [At: POLIZU / V: (reg) ~ug, ~cig sn, ~ungă, rep~ / Pl: ? / E: nct] 1 Boală contagioasă, de obicei la animale domestice, caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc. Si: morvă, (rar) rapin, (reg) cârtiță (3). 2 Cal bătrân, slab și bolnav Si: mârțoagă, rablă (3), talan.

RĂPCIU s. f. 1. Boală contagioasă de care suferă mai ales caii și care se caracterizează prin ulcerații pe mucoasa nazală, scurgeri din nas, respirație grea etc.; morvă. Cînd auzi calul de la Făt-Frumos că hainele și armele sînt bine curățate și pregătite, odată se scutură și el, și toate bubele și răpciuga căzură de pe dînsul. ISPIRESCU, L. 3. 2. Animal, mai ales cal, bătrîn, bolnav, neputincios. V. mîrțoagă. Iată că iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal. CREANGĂ, P. 194.

RĂPCIU f. 1) Boală contagioasă a unor animale (cai, măgari, catâri etc.), transmisibilă și omului, care se manifestă prin ulcerații, mai ales pe mucoasa nazală; morvă. 2) fig. Animal (mai ales cal) bătrân și fără putere; mârțoagă; gloabă. /Orig. nec.

răpciugă f. curgerea nasului (boală lipicioasă la cai): o răpciugă de cal CR. [Origină necunoscută].

răpcĭúgă f., pl. ĭ (cuv. slav dintr’o răd. care arată horcăitu, ca și vsl. rŭpŭtati, a murmura, ropotŭ, murmur, hrapati, a sfprăi, a necheza, nsl. hropot, murmur, sîrb. hropati, a horcăi, bg. hropotnica, guturaĭ, rus. hrepetátĭ, a necheza. V. răpștesc, horcăĭ, ropot). Un fel de guturaĭ puternic al cailor și măgarilor. – Animalu răpcĭugos trebuĭe să moară, că remediŭ nu există. Această boală se transmite la oĭ, capre, cînĭ, pisicĭ, ĭepurĭ de casă și om, dar nu și la boĭ și porcĭ. Microbu eĭ se află în muciĭ și balele caluluĭ bolnav, în carnea, sîngele și oasele luĭ, pe hamurile luĭ și pe tot ce a venit în contact cu microbu. Calu răpcĭugos tușește, răsuflă greŭ, are ferbințeală și slăbește văzînd cu ochiĭ. El trebuĭe ucis pe loc și ars cu toate ale luĭ, ĭar grajdu trebuĭe văruit și spălat cu acid fenic în soluțiune de 5%. Omu răpcĭugos trebuĭe izolat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+răpciu (desp. -ciu-) s. f., g.-d. art. răpciugii; pl. răpciugi

răpciu (-ciu-) s. f., g.-d. art. răpciugii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂPCIU s. (MED. VET.) morvă, (rar) rapin, (reg.) cîrtiță, mucărie. (Cal bolnav de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răpciugă (răpciugi), s. f. – Respirație grea, morvă. Origine obscură. Fără îndoială de origine sl., probabil în loc de *răpștiugă, de la răpști „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” față de hropotnija „gripă”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapĕtĭ „a sforăi” față de sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der. răpciugos, adj. (cu răpciugă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răpciugă, s.f. – (med. vet.) Boală contagioasă la animalele domestice. – Et. nec. (DER, DEX, MDA).

răpciugă, s.f. – Boală contagioasă la animalele domestice. – Et. nec. (MDA).

Intrare: răpciugă
răpciugă substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpciu
  • răpciuga
plural
  • răpciugi
  • răpciugile
genitiv-dativ singular
  • răpciugi
  • răpciugii
plural
  • răpciugi
  • răpciugilor
vocativ singular
plural
răpcig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
repciugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răpciungă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răpciug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpciu, răpciugisubstantiv feminin

  • 1. Boală contagioasă (la cai), caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: morvă
    • format_quote Cînd auzi calul de la Făt-Frumos că hainele și armele sînt bine curățate și pregătite, odată se scutură și el, și toate bubele și răpciuga căzură de pe dînsul. ISPIRESCU, L. 3. DLRLC
  • 2. Epitet dat unui animal slab, neîngrijit, bolnav, bătrân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iată că iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal. CREANGĂ, P. 194. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.