44 de definiții pentru rozmarin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROZMARIN, rozmarini, s. m. Arbust mic, din familia labiatelor, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, albe sau roșii, întrebuințat în medicină și în industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). – Din germ. Rosmarin.

ROZMARIN, rozmarini, s. m. Arbust mic, din familia labiatelor, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, albe sau roșii, întrebuințat în medicină și în industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). – Din germ. Rosmarin.

rozmarin sm [At: (a. 1712) IORGA, S. D. X, 143 / V: (reg) rosmalin, rosmalân, rosmălin, rosmărin, rosmalin, roșm~, ~alin, rozmălin, ~molin, rujmalin, rujmălin, rujmărin, rujmelin, rusmălin, rusmărin, rușmalin, rușm~, rușmălin, rușmărin, rușmolin, ruzmalin, ruzm~ / S și: ~osm~ / Pl: ~i / E: ger Rosmarin] (Bot) 1 Arbust mic, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, albe sau roșii, întrebuințat în medicină și în parfumerie Si: (reg) mirtân (Rosmarinus officinalis). 2 (Prc) Frunza sau floarea rosmarinului (1). 3 (Reg) Peliniță (Artemisia annua). 4 (Reg) Lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum). 5 (Reg) Siminoc (Helichrysum arenarium). 6 (Reg; îc) ~de-munte Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina robustă, cu flori albe-gălbui, care crește prin poienile din păduri și în regiunile de munte Si: (Buc) merișor1 (Gnaphalium silvaticum). 7 (Art.; reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 8 (Art.; reg) Melodia pe care se execută rozmarinul (7).

ROZMARIN, rozmarini, s. m. Mic arbust, cu miros plăcut, avînd frunzele totdeauna verzi și florile albastre, roșii sau albe, așezate la subsuoara frunzelor; are întrebuințări în medicină și în industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). Pe perina cu foi de rozmarin Alunecase capul ei la vale. GOGA, C. P. 136. Niță, băietul, stetea și el în prag, cu o creangă de rozmarin în mînă. SLAVICI, N. I 244. Și pe mine m-au scăldat Tot în rozmarin și flori, Să fiu dragă la feciori, În rozmarin de cel verde Să fiu dragă cui mă vede. ȘEZ. XV 115.

ROZMARIN s.m. Mic arbust plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse la subsoara frunzelor. [< it. rosmarino, germ. Rosmarin, cf. lat. rosmarinus].

ROZMARIN s. m. mic arbust plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse la subsuoara frunzelor. (< germ. Rosmarin)

ROZMARIN ~i n. 1) Arbust mic cu miros plăcut, cu tulpina erectă, cu frunze aciculare, persistente, și cu flori divers colorate, cultivat ca plantă decorativă sau folosit în medicină și în industria parfumurilor. 2) Soi de măr tomnatic, cu fructe de culoare galbenă, plăcute la gust. 3) Fruct al acestui soi de măr. /<germ. Rosmarin

rosmarin m. arbust aromatic, totdeauna verde ale cărui ramuri sunt întrebuințate în medicină (Ros marinus).

rosmarín și rozm- m. (indirect d. lat. rosmarinus, d. ros, roŭă, și marinus, marin; bg. rus. pol. rozmarin; ngr. rosmari; ung. rozmarin). Un copăcel labiat aromatic perpetuŭ verde (numit și lemnu luĭ Dumnezeŭ pin Bz.) originar din regiunile Mediteraneĭ (rosmarinus officinalis). Ramurile luĭ cu florĭ pe ele aŭ proprietățĭ stomahice, stimulante și emenagogice. – În Trans. și rojmalin, rujmalin (după ung. pop.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROZMARIN s. (BOT.) 1. (Rosmarinus officinalis) (reg.) mirtân. 2. rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum) = (prin Bucov.) merișor.

ROZMARIN s. (BOT.) 1. (Rosmarinus officinalis) (reg.) mirtîn. 2. rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum) = (prin Bucov.) merișor.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rosmarin (-ni), s. m. – Arbust mic, plăcut mirositor, cu flori colorate (Rosmarinus officinalis). – Var. rozmarin, rojmarin, rojmalin. Mr. rismărină. It. rosmarino, prin intermediul mag. rozmarin (Gáldi, Dict., 155), cf. ngr. ροσμάρί, ἀρισμαρί (› mr.).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ROZMARÍN s. În gastronomie, frunzele acifere, foarte aromate ale rozmarinului (Rosmarinus officinalis) se utilizează drept condiment, de obicei uscate, mărunțite sau pisate, în special în amestecurile de condimente occidentale (herbes de Provence, condimente pentru carne la grătar etc.), pentru aromatizarea preparatelor de carne (de porc, de vânat, de pui).

rosmarin, (rojmalin, rujmalin), s.m. – (bot.) Arbust de origine mediteraneană, aromatică, cosmetică și medicinală (Rosmarinus officinalis). Ceaiul de frunze este folosit în popor contra mătreții (Borza 1968: 150). – Din germ. Rosmarin.

rujmalin, s.m. – v. rosmarin.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROZMARÍN (< germ.) s. m. Subarbust sempervirescent din familia lamiacee, originar din regiunea mediteraneană, înalt de 68-150 cm, cu frunze aciculare, totdeauna verzi, pieloase și cu flori albastre-palide, rar albe (Rosmarinus officinalis). Întreaga plantă degajează un miros plăcut, datorită unui ulei eteric (Oleum rosmarini), folosit (extern) ca analgezic, în dureri reumatice și nevralgii. Este o plantă ornamentală, medicinală, întrebuințată și în industria parfumurilor.

ROSMARINUS L., ROSMARIN, fam. Labiatae. Gen căruia i se cultivă specia: Rosmarinus officinalis L. Arbust mic, sempervirescent, originar de pe malul Mării Mediterane cu creștere compactă. Frunze verzi, plăcut mirositoare, persistente, sesile, înguste, pieloase, marginea revolută, pe dos alb-tomentoase, nedentate, inserate pe ramurile drepte ale unei tulpini de cca 1,5 rn înălțime. înflorește primăvara-vara. Flori albastre-liliachii (caliciul ovat-campanulat) cu 2 buze, cea superioară cu 3 dinți, cea inferioară bicrestată, corolă mică cu buza superioară bifidată, plană, erectă, cea inferioară de 3 ori fidată, cam de aceeași lungime cu cea superioară), în buchete, în axa frunzelor, reunite în raceme foliate, terminale, pe ramuri.

Intrare: rozmarin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rozmarin
  • rozmarinul
  • rozmarinu‑
plural
  • rozmarini
  • rozmarinii
genitiv-dativ singular
  • rozmarin
  • rozmarinului
plural
  • rozmarini
  • rozmarinilor
vocativ singular
plural
rojmalin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ruzmarin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ruzmalin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rușmolin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rușmarin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rușmalin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rusmărin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rusmălin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rujmărin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rujmălin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rozmolin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rozmalin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roșmarin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rujmelin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rujmalin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roșmalin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rosmarin
  • rosmarinul
  • rosmarinu‑
plural
  • rosmarini
  • rosmarinii
genitiv-dativ singular
  • rosmarin
  • rosmarinului
plural
  • rosmarini
  • rosmarinilor
vocativ singular
plural
rosmailin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rosmălin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rosmărin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rozmarin, rozmarinisubstantiv masculin

  • 1. Arbust mic, din familia labiatelor, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, albe sau roșii, întrebuințat în medicină și în industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mirtân
    • format_quote Pe perina cu foi de rozmarin Alunecase capul ei la vale. GOGA, C. P. 136. DLRLC
    • format_quote Niță, băietul, stetea și el în prag, cu o creangă de rozmarin în mînă. SLAVICI, N. I 244. DLRLC
    • format_quote Și pe mine m-au scăldat Tot în rozmarin și flori, Să fiu dragă la feciori, În rozmarin de cel verde Să fiu dragă cui mă vede. ȘEZ. XV 115. DLRLC
  • 2. Soi de măr tomnatic, cu fructe de culoare galbenă, plăcute la gust. NODEX
    • 2.1. Fruct al acestui soi de măr. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.