opțiuni
  • info

12 definiții pentru poceală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCEALĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală.

POCEALĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală.

poceală sf [At: CARAGIALE, O. II, 355 / Pl: ~eli / E: poci1 + -eală] 1 (Pfm) Urâțenie fizică Si: hidoșenie, sluțenie. 2 (Arg; îe) A lua la ~ pe cineva A bate foarte tare pe cineva, desfigurându-l. 3 (Mtp) Boală la oameni, provocată de duhuri rele, ființe imaginare, de obicei cu deformări fizice, hemoragii, paralizie etc. Si: (pop) pocit1 (1). 4 (Pop; spc) Epilepsie. 5 (Pfm) Bătaie dată cuiva.

POCEALĂ, poceli, s. f. Faptul de a fi pocit; sluțenie, urîțenie. Domnița, gîndindu-se bine la statornicia tînărului, la bunele lui daruri și la frumoasele lui purtări, nu i-a mai luat seama la poceala trupului și la sluțenia chipului. CARAGIALE, S. N. 287.

poceálă f. Acțiunea de a poci. Starea ființeĭ saŭ lucruluĭ pocit (uricĭune).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poceală (pop.) s. f., g.-d. art. pocelii; pl. poceli

poceală (pop.) s. f., g.-d. art. pocelii; pl. poceli

poceală s. f., g.-d. art. pocelii; pl. poceli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POCEALĂ s. v. urâțenie.

POCEALĂ s. v. epilepsie, paralizie.

POCEALĂ s. diformitate, hîdoșenie, sluțenie, urîciune, urîțenie, (rar) sluție, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.)

poceală s. v. EPILEPSIE. PARALIZIE.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua la poceală expr. a bate foarte tare pe cineva desfigurîndu-l.

Intrare: poceală
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poceală
  • poceala
plural
  • poceli
  • pocelile
genitiv-dativ singular
  • poceli
  • pocelii
plural
  • poceli
  • pocelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poceală, pocelisubstantiv feminin

  • 1. Urâțenie fizică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sluțenie urâțenie
    • format_quote Domnița, gîndindu-se bine la statornicia tînărului, la bunele lui daruri și la frumoasele lui purtări, nu i-a mai luat seama la poceala trupului și la sluțenia chipului. CARAGIALE, S. N. 287. DLRLC
    • chat_bubble argou; argotic A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). DEX '09 DEX '98
      sinonime: bate
  • 2. popular Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Poci + sufix -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.