poceală sf [At: CARAGIALE, O. II, 355 / Pl: ~eli / E: poci¹ + -eală] 1 (Pfm) Urâțenie fizică Si: hidoșenie, sluțenie. 2 (Arg; îe) A lua la ~ pe cineva A bate foarte tare pe cineva, desfigurându-l. 3 (Mtp) Boală la oameni, provocată de duhuri rele, ființe imaginare, de obicei cu deformări fizice, hemoragii, paralizie etc. Si: (pop) pocit¹ (1). 4 (Pop; spc) Epilepsie. 5 (Pfm) Bătaie dată cuiva.