16 definiții pentru patriarh

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis.

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis.

patriarh sm [At: CORESI, EV. 224 / P: ~tri-arh / V: (îrg) ~rc (Pl: ~rci, ~ierci), (reg) ~aj (Pl: ~ieji) / S și: ~rch / Pl: ~i, (îrg) ~rși, (înv) ~ierhi, (reg) ~ierși / E: slv патриꙝръхъ, ngr πατριάρχος] 1 Fiecare dintre strămoșii mitici ai omenirii înfățișați în Biblie ca șefi ereditari, spirituali și politici, ai unor mari familii gentilice ebraice. 2 (Pex) Personaj venerabil din Biblie. 3 Șef de familie în faza superioară a orânduirii gentilice. 4 (Pex) Bătrân venerabil cu numeroși descendenți. 5-6 (Fig) Întemeietor (din vechime sau) în vârstă al unei doctrine, al unei concepții etc. 7-8 (Fig) (Îndrumător sau) inițiator în vârstă și cu foarte mare experiență într-un domeniu spiritual. 9 Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre bisericile ortodoxe sau eterodoxe autocefale. 10 Persoană care deține rangul de patriarh (9). corectat(ă)

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cleric care deține cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericii creștine ortodoxe dintr-o țară sau, altădată, din mai multe țăii; șeful unei patriarhii. Mitropoliții, la înscăunarea lor, luase drept obicei a cere și încuviințarea patriarhului de Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 241. 2. Bărbat mai în vîrstă cu rol de șef al familiei în societatea gentilică. ♦ Fig. Bătrîn venerabil, cu numeroși descendenți. Fiecare, privindu-l, gîndea cu jind la viața acestui patriarh, așa de iubit și ocrotit de fii și de nepoți. ANGHEL, PR. 62. [Leul] înfrînt de greutatea unor ani de patriarh.. S-afunda în maiestatea morții sale de monarh. MACEDONSKI, O. I 118. 3. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie, conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise. Patriarhul Abraham. Patriarhul Iacob.Numele patriarhilor s-au întîlnit cu meditarea și ținerea mea de minte. GALACTION, O. I 12. Chipul lui grav, cu barba de patriarh, mi-a apărut deodată în minte. BART, S. M. 43.

PATRIARH ~i m. 1) (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Slujitor al cultului având cel mai înalt grad în ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. 2) Cap al bisericii ortodoxe într-o țară. 3) Bărbatul cel mai în vârstă al unei familii din societatea gentilică. 4) Căpetenie a unei ginți. 5) fig. Persoană în etate cu multe merite și cu mulți discipoli într-un domeniu de activitate. [Sil. -tri-arh] /<sl. patrijarhu, ngr. patriárhis

patriarh m. 1. nume dat mai multor personaje sfinte în Vechiul-Testament, a căror vieață fu foarte lungă; 2. titlul capului Bisericii ortodoxe; 3. fig. bătrân respectabil care trăiește în mijlocul unei familii numeroase.

patriárh m. (mgr. patriárhis, vgr. -árhes, d. patér, tată, și arhé, domnie; vsl. patriĭarhŭ. Pl. vechĭ era -arșĭ). În vechiŭ Testament, nume dat primilor șefĭ aĭ familiiĭ. Fig. Bătrîn venerabil înconjurat de o numeroasă familie. Titlu dat altă-dată unor episcopĭ fruntașĭ catolicĭ și chear azĭ unora: patriarhu din Lisbona. Titlu dat șefilor bisericiĭ ortodoxe și ale altor comunitățĭ creștineștĭ. – După Geneză, de la crearea lumiĭ pînă la diluviŭ aŭ fost zece patriarhĭ, dintre care principaliĭ aŭ fost: Adam, Sit, Enos, Matusalem și Noe. Eĭ credeaŭ în unitatea luĭ Dumnezeŭ, în crearea lumiĭ, în căderea omuluĭ, în venirea Mîntuitoruluĭ și observaŭ principalele poruncĭ ale Decaloguluĭ. – Patriarhiĭ șefĭ aĭ bisericiĭ ortodoxe îs cincĭ: unu la Constantinopole (cel maĭ însemnat) și cîte unu la Efes, Antiohia, Ĭerusalim și Alexandria. Astăzĭ aŭ și Româniĭ un patriarh în Bucureștĭ, Sîrbiĭ unu la Carloviț și Armeniĭ unu la Constantinopole. V. preut.

ex-patriarh sm [At: EMINESCU, O. XIV, 151 / S și: (înv) exp~ / Pl: ~i / E: ex- + patriarh] Fost patriarh.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

patriarh (desp. pa-tri-arh) s. m., pl. patriarhi

patriarh (pa-tri-arh) s. m., pl. patriarhi

patriarh s. m. (sil. -tri-arh), pl. patriarhi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

patriarh (patriarhi), s. m.1. Șeful bisericii ortodoxe. – 2. Personaj venerabil din Biblie. – Mr. pătriarhu. Mgr. πατριάρχης (Murnu 43), parțial prin intermediul sl. patrijarchŭ (cf. Vasmer, Gr., 113). – Der. patriarhie, s. f. (funcție de patriarh; catedrală patriarhală), din mgr. πατριαρχεία, cf. sl. patrijarchia; patriarhal, adj., din fr. patriarcal; patriarhalitate, s. f. (aspect patriarhal); patriarșesc, adj. (înv., de patriarh).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

patriarh, patriarhi și (înv.) patrierhi s. m. 1. Cel mai înalt grad în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe (sau eterodoxe) autocefale; persoană care deține acest rang. ◊ Patriarh ecumenic = titlul patriarhului de la Constantinopol. ◊ Patriarhul Bis. Ortodoxe Române = întâiul-stătător între ierarhii Bis. Ortodoxe Române. Poartă ca semn distinctiv două engolpioane și o cruce, culion și camilafcă albă cu cruce. 2. (În Vechiul Testament) Titlu dat lui Avraam, Isac și Iacov, precum și celor 12 fii ai lui Iacov, ca părinți ai semințiilor descendente din aceștia, conducători spirituali și politici, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. ♦ Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Var.: patriarc s. m.] – Din sl. patrijarhŭ, gr. patriarhis.

PATRIÁRH (< ngr., sl.; {s} gr. patriarkhes „șef de familie”) s. m. 1. Șef de familie în faza superioară a comunității gentilice (patriarhatul). ♦ Fig. Bătrân, venerabil. ♦ Fig. Persoană în vârstă, cu multă experiență într-un domeniu spiritual. ◊ Patriarhii biblici = (în „Vechiul Testament”) Șefi ai unor mari familii gentilice și conducători ereditari ai poporului evreu înainte de Moise (Avraam, Isac și Iacov, precum și cei 12 fii ai lui Iacov). 2. Cel mai mare rang în ierarhia unora dintre bisericile ortodoxe autocefale. ◊ P. ecumenic = titlul patriarhului de la Constantinopol. ♦ Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române = întâiul stătător între ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, având ca semn distinctiv două engolpioane, o cruce, culion, camilafcă cu cruce și veșminte albe. Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române: Miron Cristea (1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948), Iustinian Marina (1948-1977), Iustin Moisescu (1977-1986), Teoctist Arăpașu (1986-2007), Daniel Ciobotea (din 2007). ♦ Titlu onorific al unor episcopi catolici (ex. din Lisabona, Roma, Veneția, Ierusalim) și al conducătorilor Bisericilor Coptă, Ethiopiană, Armeană etc.

Intrare: patriarh
  • silabație: pa-tri-arh info
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patriarh
  • patriarhul
  • patriarhu‑
plural
  • patriarhi
  • patriarhii
genitiv-dativ singular
  • patriarh
  • patriarhului
plural
  • patriarhi
  • patriarhilor
vocativ singular
  • patriarhule
  • patriarhe
plural
  • patriarhilor
patriaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patriarc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patriah
  • patriahul
plural
  • patriahi
  • patriahii
genitiv-dativ singular
  • patriah
  • patriahului
plural
  • patriahi
  • patriahilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

patriarh, patriarhisubstantiv masculin

  • 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mitropoliții, la înscăunarea lor, luase drept obicei a cere și încuviințarea patriarhului de Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
  • 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Patriarhul Abraham. Patriarhul Iacob. DLRLC
    • format_quote Numele patriarhilor... s-au întîlnit cu meditarea și ținerea mea de minte. GALACTION, O. I 12. DLRLC
    • format_quote Chipul lui grav, cu barba de patriarh, mi-a apărut deodată în minte. BART, S. M. 43. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Nume dat unor personaje venerabile din Biblie. DEX '09 DEX '98
  • 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiecare, privindu-l, gîndea cu jind la viața acestui patriarh, așa de iubit și ocrotit de fii și de nepoți. ANGHEL, PR. 62. DLRLC
    • format_quote [Leul] înfrînt de greutatea unor ani de patriarh... S-afunda în maiestatea morții sale de monarh. MACEDONSKI, O. I 118. DLRLC
    • 3.1. figurat Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.