patriarh, patriarhi și (înv.) patrierhi s. m. 1. Cel mai înalt grad în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe (sau eterodoxe) autocefale; persoană care deține acest rang. ◊ Patriarh ecumenic = titlul patriarhului de la Constantinopol. ◊ Patriarhul Bis. Ortodoxe Române = întâiul-stătător între ierarhii Bis. Ortodoxe Române. Poartă ca semn distinctiv două engolpioane și o cruce, culion și camilafcă albă cu cruce. 2. (În Vechiul Testament) Titlu dat lui Avraam, Isac și Iacov, precum și celor 12 fii ai lui Iacov, ca părinți ai semințiilor descendente din aceștia, conducători spirituali și politici, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. ♦ Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Var.: patriarc s. m.] – Din sl. patrijarhŭ, gr. patriarhis.