19 definiții pentru pac (interj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAC1 interj. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc. 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc și neașteptat al unei mișcări, al unei acțiuni etc. – Onomatopee.

PAC1 interj. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc. 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc și neașteptat al unei mișcări, al unei acțiuni etc. – Onomatopee.

pac1 i [At: CARAGIALE, O. XIV, ap. DLR / V: paca, paci / E: fo] (Are) Cuvânt care redă: 1 Zgomotul produs de o loviură puternică. 2 Ciocnirea unor obiecte tari. 3 Sunetul căderii unui obiect tare sau greu. 4 Declanșarea unei arme de foc Vz poc. 5 (Îf paca) Țăcănitul roților de tren Vz țac. 6 Rapiditatea, caracterul brusc și neașteptat al unei mișcări, al unei acțiuni, al unei întâmplări etc.

PAC1 interj. Onomatopee, uneori repetată, care redă sunetul produs de o lovitură, o cădere, o detunătură de armă etc. V. buf, poc. Dă drumul ghetelor să cadă de la înălțime pe dușumeaua goală: pac! C. PETRESCU, C. V. 43. N-ai idee cum ți-o scot [măseaua]: pînă să clipești din ochi, odată, pac! CARAGIALE, O. I 186. Făcea pac! în cap, și omora... musca. ȘEZ. II 121.

PAC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de o împușcătură, de o lovitură etc.). /Onomat.

2) pac interj. care arată: 1. ceva sosit orĭ oferit subit: pac și el la masă, pac o sută de francĭ!, 2. sunetu uneĭ loviturĭ de pușcă: din partea dușmanilor se auzea „pac! pac!”. V. paca-paca, paf, poc, păcănesc.

paca-páca interj. care arată mersu uneĭ mașinĭ. V. pac, paf, poc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pac-pac v. pac1

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PAC interj. poc! (~! se aude un foc de armă.)

PAC interj. poc! (~! se aude un foc de armă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pac interj. – Poc, buf, tronc (exprimă ideea de lovitură sau de acțiune bruscă). – Var. paf. Creație expresivă, cf. poc și it. pacchiare „a pocni”, fr. paf.Der. paca-paca, interj. (arată zgomotul ritmic al unui mecanism în funcțiune), cf. tic-tac; păcănit, s. n. (zgomot ritmic); păcănitoare, s. f. (castanietă); păcăli, vb. (a înșela, a amăgi), cu suf. expresiv -li (pentru tranziția semantică de la „plesnitură” la „capcană”, cf. sp. chasquear; der. admisă mai înainte, de la numele propriu Păcală, este insuficientă, căci nici acest nume nu are o explicație cunoscută; relația sugerată de Pușcariu, Dacor., I, 237-9 cu sl. pokaljati „a încălzi ușor”, cf. căli, nu este satisfăcătoare din punct de vedere semantic); păcală, s. f. (înșelare, vicleșug); Păcală, s. m. (personaj din mitologia populară care incarnează gluma și toate vicleniile care rezultă dintr-o simplitate prefăcută, ca Patelin sau Till Eulenspiegel); păcăleală, s. f. (înșelăciune); păcălici, s. m. (înșelător, trișor); păcălitor, adj. (înșelător); păcălitură, s. f. (festă, renghi). – Din rom. provine săs. pokelin „a păcăli”.

Intrare: pac (interj.)
pac1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pac
interjecție (I10)
  • paca
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paci
  • paciul
  • paciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • paci
  • paciului
plural
vocativ singular
plural
pac-pac interjecție
compus
  • pac-pac
paca-paca interjecție
compus
  • paca-paca
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pacinterjecție

  • 1. adesea repetat Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: poc
    • format_quote Dă drumul ghetelor să cadă de la înălțime pe dușumeaua goală: pac! C. PETRESCU, C. V. 43. DLRLC
    • format_quote N-ai idee cum ți-o scot [măseaua]: pînă să clipești din ochi, odată, pac! CARAGIALE, O. I 186. DLRLC
    • format_quote Făcea pac! în cap, și omora... musca. ȘEZ. II 121. DLRLC
  • 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc și neașteptat al unei mișcări, al unei acțiuni etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.