opăceală sf [At: KLEIN, D. 204 / Pl: ~celi / E: opăci¹ + -eală] 1 (Trs; Ban) Reținere. 2 (Trs; Ban) Piedică. 3 (Reg) Sărbătoare a femeilor vârstnice de la țară. 4 (Reg) Zăpăceală. 5 (Reg) Slăbire. 6 (Reg) Ofilire.

OPĂCEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a opăci; stinghereală, zăticnire: e cea dintîiu zi din Circovii Marinii, răi de ~ pentru cei cari muncesc (LUNG.) ¶ 2 Olten. (CIAUȘ.) Slăbire, tînjire, ofilire.

OPĂCEALĂ, opăceli, s. f. (Regional) 1. Împiedicare, reținere. 2. Zăpăceală, năuceală.

opăceală (reg.) s. f., g.-d. art. opăcelii; pl. opăceli

opăceală (reg.) s. f., g.-d. art. opăcelii; pl. opăceli

opăceală s. f., g.-d. art. opăcelii; pl. opăceli

OPĂCEALĂ s. f. 1. (Transilv. și Ban.) Împiedicare, reținere, întîrziere; piedică. Cf. klein, d. 204, budai-deleanu, lex., lb. La cînii de la poartă la iad sau rai să duci, Că-s rei, și-aceste turte li sînt de molcomeală, Ca ei să nu te latre, să-ți facă opăceală. f (1874), 193, cf. lm, ddrf, rev. ciut. iii, 163, ghetie, r. m., barcianu, alexi, w., novacoviciu, c. b. ii, 5. ♦ Sărbătoare băbească. cf. gr. s. vi, 242. La prima augustŭ, atunĉa-i zîĉe zîua ursului. Iară țîn opăĉală muierile să nu mînĉe ursu uoile. alrt ii, 72. 2. (Regional) Tulburare, zăpăceală, năuceală. Ghicitoare – asta-nseamnă opăceală, toată ziua! LUNGiANU, cl. 155. 3. (Regional) Slăbire, tînjire, ofilire. Cf. ciaușanu, v. 184. – PI.: opăceli. – Opăci¹ + suf. -eală.