23 de definiții pentru oca (pl. ocale)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCA, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă.Var.: (înv. și reg.) o s. f.] – Din tc. okka.

OCA, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă.Var.: (înv. și reg.) o s. f.] – Din tc. okka.

oca sf [At: (a. 1642). GCR I, 95/27 / V: o, (înv, nob) ~ai smp / A și: oca / Pl: ~le și oca / E: tc okka] (Îvp) 1-2 Veche unitate de măsură pentru masă și volum, egală cu aproximativ (un kilogram sau) un litru și un sfert. 3 (Pex) Cantitate de marfă, de obiecte etc. egală în greutate cu această unitate de măsură. 4 (Pex) Vas cu care se măsoară această cantitate. 5 (Îs) ~ mică Măsură falsă, mai mică decât cea legală. 6-7 (Pop; îe) A prinde (pe cineva) cu ~ (sau ~ua) mică sau a prinde (pe cineva) cu ~ua A prinde pe cineva cu (o minciună sau) cu o faptă necinstită. 8 (Îae) A prinde pe cineva în flagrant. 9 (Pop; îe) A umbla cu ~ua mică A înșela. 10 (Îvp; îe) A da (ceva) cu ~ua lui Cuza A da ceva cu generozitate. 11 (Olt; d. cai îe) A duce cu ~ua plină (sau rasă) A merge repede și ușor. 12 (Pfm; îe) Mai mare daraua decât ~ua (sau nu face daraua cât ~ua) A nu merita efortul. 13 (Mun; Mol; pan) Kilogram. 14 (Reg; pan) Litru. 15 (Reg; pex) Cântar.

OCA, ocale, s. f. (Învechit și popular) 1. Unitate de măsură de greutate, cu valorile de 1260 de grame (în Transilvania), 1271 de grame (în Muntenia) și 1291 de grame (în Moldova); p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. Văzui apă mare și-mi năluciră subt undă crapi de zece ocale. SADOVEANU, P. M. 310. Du-te acum degrabă... în tîrg, și-mi cumpără o oca de zaharicale. ALECSANDRI, T. I 35. 2. Unitate de măsură de capacitate, cu valorile de 1288 de mililitri (în Moldova și Transilvania) și 1520 de mililitri (în Muntenia); p. ext. conținutul acestei unități de măsură; vasul cu care se măsoară. E o corabie austriacă ce are șase sute de ocale praf de pușcă de vînzare. CAMIL PETRESCU, O. II 552. Reîncingîndu-și șorțurile verzi, ei clăteau ocalele și litrele coclite. MACEDONSKI, O. III 50. ◊ Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decît cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o pungășie; a prinde asupra faptului. De te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă. CREANGĂ, P. 206. I-am prins... cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi. ALECSANDRI, T.150. – Pl. și:(învechit și regional) oca. - Variantă: (învechit și regional) ocă (NEGRUZZI, S. I 250), pl. oca (SADOVEANU, O. VII 156, TEODORESCU, P. P. 341) și oci (SADOVEANU, O. I 67, ȘEZ. VII 37), s. f.

OCA ~le f. înv. 1) Unitate de măsură a greutății și capacității (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru și jumătate). ◊ ~ mică măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde pe cineva cu ~ua mică a prinde pe cineva cu o minciună. 2) Vas care corespunde acestei unități de măsură. 3) Cantitate de marfă măsurată cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka

OCA s. f. (Mold., ȚR, Ban.) Veche unitate de măsură a capacității și greutății. A: Să nu mai ie pârcălabii tidve și oce de vin și de horilcă. NECULCE. Povestea de un călugăru ce au mîncat 10 ocă de carne. PATERIC 1725. B: Acum vinul să vinde ocaoa 5 bani sau Zece. ÎNVĂȚĂȚURI, 1642; cf. LEX. 1683, 35r. C: Oka. Libra. AC, 357. Forme gramaticale: pl. ocă (PATERIC 1725), oce (NECULCE). Variante: ocă (NECULCE). Etimologie: tc. okka.

ocà f. 1. veche măsură de capacitate (1,520 sau 1,288) și de greutate (1 kg. 272 sau 1 kg. 291): ocaua era împărțită în 400 dramuri; 2. oca mică, cumpănă falsă; fig. înșelătorie: a prinde cu ocaua mică, a surprinde asupra faptului, a da de gol (proverb rămas din epoca fanariotă când brutarii și măcelarii, prinși cu ocaua mică, erau țintuiți în piață de sfârcul urechii): câți s’au prins cu mâna în sac, cu ocaua mică, toți au pupat duba ISP. [Turc. OKA, forma Mold. ocă vine din rusește].

ocá (Munt.) și ócă (Mold.) f., pl. tot ocá și ocă (turc. oka și okka [ar. ukiia, vgr. ugkia, d. lat. úncia], ngr. bg. sîrb. oká, ung. oka, rus. óko [mold. ocă]. V. uncie). O veche măsură de greutate (în Munt. = 1 kg. 271 gr., în Mold. = 1 kg. 291) și de capacitate (în Munt. = 1 litru și 520, în Mold. = 1 litru și 288). A prinde pe cineva cu ocaŭa (mold. oca) mică, a-l descoperi că înșeală. – Pl. articulat e munt. ocalele, ĭar îld. ocale, care e pl. nearticulat, se zice ob. oca: doŭă oca. Tot așa în Mold.: o ocă, doŭă ocă, inuzitat doŭă ocĭ, dar toate ocile.

O s. f. v. oca.

ócă f. Mold. (pl. oci) ocà: multe óci de bere AL. câteva òcă de pește sărat CR. [V. ocà].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oca s. f., art. ocaua, g.-d. art. ocalei; pl. ocale

oca s. f., art. ocaua, g.-d. art. ocalei; pl. ocale, art. ocalele

oca s. f., art. ocaua, g.-d. art. ocalei; pl. ocale

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oca (ocale), s. f.1. Greutate înv., egală cu 1271 g în Munt. și 1201 g în Mold.2. Măsură înv. de capacitate pentru lichide, valorînd 1,25 l în Munt. și 1,288 l în Mold.Var. (Mold.) ocă. Mr., megl. ocă. Tc. oka (Roesler 600; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1590), cf. ngr. ὀϰά, alb. okë, bg., pol. oka; are la bază arab. ukia < gr. οὐγϰία, cf. sp. onza.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

o s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OCÁ (< tc.) s. f. 1. Unitate de măsură pentru masă folosită în trecut, egală cu 1,271 kg în Țara Românească și cu 1,291 kg în Moldova; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. 2. Unitate de măsură a volumului folosită în trecut; a) pentru lichide, egală cu 1,288 l în Țara Românească și cu 1,520 l în Moldova; b) pentru cereale, egală cu 1,698 l în Țara Românească și cu 1,791 l în Moldova; p. ext. conținutul acestei unități de măsură, vasul în care se măsoară. ◊ Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o înșelătorie.

Cu ocaua mică – Ocaua, precum se știe, a fost pe vremuri la noi o măsură de greutate și de capacitate. Dar nu puțini erau negustorii ce foloseau pe atunci „ocaua mică”, adică un cîntar fals. „Pe măcelari și pe brutari – povestește lon Ghica – cînd îi prindea cu ocaua mică, îi țintuia d-o ureche în mijlocul tîrgului”. De atunci expresia: „A prinde cu ocaua mică” înseamnă a prinde pe cineva cu o înșelăciune, a-l descoperi cu o minciună, cu o pungășie. „De te-o prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă” – scrie și lon Creangă. Domnitorul Cuza luase măsuri severe, spre a stîrpi păgubitorul obicei. Vinovații fiind aspru pedepsiți, negustorii, de teamă, începură să dea ocaua plină, ba chiar peste măsura reglementară. Astfel „ocaua lui Cuza” a rămas, în vorbire, sinonimă nu numai cu „măsura justă”, ci și cu noțiunea de „mult”, peste ceea ce se cuvine. Vasile Alecsandri consemnează acest lucru în poezia Hora lui Cuza-Vodă: „De cînd Cuza s-a domnit/ Pînele s-au mai dospit/ Ocele s-au mai mărit”. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a prinde (pe cineva) cu mâța în sac / cu ocaua mică / cu rața-n gură expr. a surprinde (pe cineva) în flagrant delict; a(-i) dovedi (cuiva) vinovăția / necinstea etc.

Intrare: oca (pl. ocale)
oca (pl. ocale) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oca
  • ocaua
plural
  • ocale
  • ocalele
genitiv-dativ singular
  • ocale
  • ocalei
plural
  • ocale
  • ocalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • o
  • oca
plural
  • oci
  • ocile
genitiv-dativ singular
  • oci
  • ocii
plural
  • oci
  • ocilor
vocativ singular
plural
oca (pl. oca, ocă) substantiv feminin
substantiv feminin (F164.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oca
  • oca
plural
  • oca
  • o
  • ocale
  • ocăle
genitiv-dativ singular
  • oca
plural
  • oca
  • o
  • ocalor
  • ocălor
vocativ singular
plural
ocai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oca, ocalesubstantiv feminin

  • 1. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Văzui apă mare și-mi năluciră subt undă crapi de zece ocale. SADOVEANU, P. M. 310. DLRLC
    • diferențiere Unitate de măsură de greutate, cu valorile de 1260 de grame (în Transilvania), 1271 de grame (în Muntenia) și 1291 de grame (în Moldova). DLRLC
    • diferențiere Unitate de măsură de capacitate, cu valorile de 1288 de mililitri (în Moldova și Transilvania) și 1520 de mililitri (în Muntenia). DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Du-te acum degrabă... în tîrg, și-mi cumpără o oca de zaharicale. ALECSANDRI, T. I 35. DLRLC
      • format_quote E o corabie austriacă ce are șase sute de ocale praf de pușcă de vînzare. CAMIL PETRESCU, O. II 552. DLRLC
      • format_quote Reîncingîndu-și șorțurile verzi, ei clăteau ocalele și litrele coclite. MACEDONSKI, O. III 50. DLRLC
    • 1.2. Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote De te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă. CREANGĂ, P. 206. DLRLC
        • format_quote I-am prins... cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi. ALECSANDRI, T.150. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.