naie sf [At: F (1871) 539 / Pl: ~, năi / E: lat navis] 1 (Îrg) Corabie. 2 (Trs) Naos (1).

*NAIE sf. ⛵ Corabie [lat. navem].

NAIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. A fost vîntul mare Atuncea pe mare... Naiele a-nturnat. SEVASTOS, N. 137.

NAIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. – Lat. lit. navis.

naie f. corabie. [Lat. NAVEM].

naie (năi), s. f. – Navă. Lat. navem (Pușcariu 1149; REW 5863), cf. sard. nae, engad., fr. nef, prov., cat. nau, sp. nave. Înv., este dubletul lui navă, s. f., din lat. (sec. XIX). – Cf. naftic, s. m. (navigator), sec. XVI, înv., din mgr. ναυτιϰός, dublet al lui nautic, adj., din fr. nautique și al lui naval, adj., din fr. naval.

NAIE s. v. corabie, naos, navă.

naie s. v. CORABIE. NAOS. NAVĂ.

NAIE s. f. 1. (Învechit și regional) Corabie. Cf. polizu. Mulțimea așteaptă naia, care sub împrejurări favorabile trebuia să ajungă ieri în port. f (1871), 539, cf. cihac, i, 175, gheție, r. m., barcianu, alexi, w., șăineanu, d. u. S-a iscat un vînt, Din fund de pămînt, Marea ă-nvăluit, Naiele a gistruit. sevastos, n. 137, cf. alr sn iii h 857. 2. (Transilv.) Naos. În biserica din Văleni, în naia bărbaților, nimeni nu se clintea, după ce-și lua o dată locul. agîrbiceanu, a. 82. În naia bisericii stau bărbații. pribeagul, p. r. 131, cf. Mat. dialect, i, 183. – Pl.: naie și năi. – Din lat. navis.