naie sf [At: F (1871) 539 / Pl: ~, năi / E: lat navis] 1 (Îrg) Corabie. 2 (Trs) Naos (1).

*NAIE sf. ⛵ Corabie [lat. navem].

NAIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. A fost vîntul mare Atuncea pe mare... Naiele a-nturnat. SEVASTOS, N. 137.

NAIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. – Lat. lit. navis.

naie f. corabie. [Lat. NAVEM].

naie (năi), s. f. – Navă. Lat. navem (Pușcariu 1149; REW 5863), cf. sard. nae, engad., fr. nef, prov., cat. nau, sp. nave. Înv., este dubletul lui navă, s. f., din lat. (sec. XIX). – Cf. naftic, s. m. (navigator), sec. XVI, înv., din mgr. ναυτιϰός, dublet al lui nautic, adj., din fr. nautique și al lui naval, adj., din fr. naval.

NAIE s. v. corabie, naos, navă.

naie s.f. 1 (nav.; înv. și reg.) v. Corabie. 2 (arhit. bis. bizantină; reg.) v. Naos. Navă.

naie s. v. CORABIE. NAOS. NAVĂ.

NAIE s. f. 1. (Învechit și regional) Corabie. Cf. polizu. Mulțimea așteaptă naia, care sub împrejurări favorabile trebuia să ajungă ieri în port. f (1871), 539, cf. cihac, i, 175, gheție, r. m., barcianu, alexi, w., șăineanu, d. u. S-a iscat un vînt, Din fund de pămînt, Marea ă-nvăluit, Naiele a gistruit. sevastos, n. 137, cf. alr sn iii h 857. 2. (Transilv.) Naos. În biserica din Văleni, în naia bărbaților, nimeni nu se clintea, după ce-și lua o dată locul. agîrbiceanu, a. 82. În naia bisericii stau bărbații. pribeagul, p. r. 131, cf. Mat. dialect, i, 183. – Pl.: naie și năi. – Din lat. navis.