18 definiții pentru monah

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONAH, -Ă, monahi, -e, s. m. și f. Călugăr. [Var.: monac, -ă s. m. și f.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós.

monah, ~ă smf [At: (a. 1632) GCR I, 78/1 / V: ~ac / Pl: ~i, (înv) ~achi, ~aci, ~ași, ~e / E: slv монaχъ, ngr μοναχός] 1 Persoană care face parte dintr-o comunitate mănăstirească, de obicei, fără a avea atribuții preoțești Si: călugăr. 2 (Înv) Pustnic.

MONAH, monahi, s. m. Călugăr. [Var.: monac s. m.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós.

MONAH, monahi, s. m. Călugăr. Toți monahii erau în strane, cu camilafcele aplecate, SADOVEANU, B. 69. Monahi, cunoscătorii vieții pămîntene Se mișc’ în line păsuri Ducînd la groapă trupul reginei dunărene. EMINESCU, O. I 92. Cum te mai simți, frate Paisie? îl întrebă unul din monahi. NEGRUZZI, S. I 160. Variantă: monac (CREANGĂ, A. 78) s. m.

MONAH ~i m. Bărbat care, prin legământ, duce o viață de ascet și trăiește într-o mănăstire; călugăr. /<sl. monahu, ngr. monahos

monah m. călugăr: monahii cunoscătorii vieții pământene EM.

monáh, -ă s. (ngr. și vgr. mónahos, solitar, d. monos, singur; lat. mónachus, it. mónaco, fr. moine [din *móneco, *mónego, *moneo, monio, monie, moine], sp. pg. monje, monja. V. mînăstire). Călugăr simplu. V. ieromonah.

MONAC s. m. v. monah.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MONAH s. v. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.

monah s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

monah (monahi), s. m. – Călugăr, frate. Mgr. μοναχός, parțial prin intermediul sl. monachŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 100), cf. it. monaco, fr. moine, sp. monje.Der. monahal, adj. (de monah); monahicesc, adj. (monahal); ieromonah, s. m. (călugăr preot), din mgr. ἱερομόναχος, sl. jeromonachŭ; monahie, s. f. (călugăriță), din sl. monachija, cultism; monahism, s. n. (călugărie).

Intrare: monah
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monah
  • monahul
  • monahu‑
plural
  • monahi
  • monahii
genitiv-dativ singular
  • monah
  • monahului
plural
  • monahi
  • monahilor
vocativ singular
  • monahule
  • monahe
plural
  • monahilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monac
  • monacul
  • monacu‑
plural
  • monaci
  • monacii
genitiv-dativ singular
  • monac
  • monacului
plural
  • monaci
  • monacilor
vocativ singular
  • monacule
  • monace
plural
  • monacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monah, monahisubstantiv masculin
mona, monahesubstantiv feminin

  • 1. Călugăr, călugăriță, părinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toți monahii erau în strane, cu camilafcele aplecate, SADOVEANU, B. 69. DLRLC
    • format_quote Monahi, cunoscătorii vieții pămîntene Se mișc’ în line păsuri Ducînd la groapă trupul reginei dunărene. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
    • format_quote Cum te mai simți, frate Paisie? îl întrebă unul din monahi. NEGRUZZI, S. I 160. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.