MAGNEZIE s. f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, fără gust și fără miros, folosit în medicină ca laxativ. – Din fr. magnésie.

magnezie sfs [At: NEGRUZZI, S. I, 317 / V: (înv) ~zia, ~esia, ~nisia / E: fr magnésie, ngr μαγνέα] 1 Oxid de magneziu sub formă de praf alb, fără gust și fără miros, folosit în medicină ca purgativ. 2 (Îs) Carbonat de ~ Carbonat de magneziu.

MAGNEZIE s. f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, fără gust și fără miros, întrebuințat în medicină ca laxativ. – Din fr. magnésie.

MAGNEZIE s. f. Oxid de magneziu (în special în formă de praf alb, întrebuințat în medicină).

MAGNEZIE s.f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, întrebuințat în medicină ca purgativ. [Gen. -iei. / < fr. magnésie].

MAGNEZIE s. f. oxid de magneziu, praf alb, folosit în medicină ca laxativ. (< fr. magnésie)

MAGNEZIE f. Oxid sau hidrat de magneziu, sub formă de pudră albă, folosit în medicină și industrie. /<fr. magnésie

magnezie f. praf alb, insipid, puțin solubil în apă: purgativ.

*magnézie f. (d. Magnezia, un oraș de la care vine numele magnetuluĭ. V. magnet, manganez). Chim. Oxid de magneziŭ, de un aspect de lut alb, insipid, insolubil în apă, întrebuințat ca laxativ, purgativ și contra acidelor.

magnesia sf vz magnezie

magnezia sf vz magnezie

magnisia sf vz magnezie

magnezie (înv.) (desp. -zi-e) s. f., art. magnezia (desp. -zi-a), g.-d. magnezii, art. magneziei

magnezie (-zi-e) s. f., art. magnezia (-zi-a), g.-d. magnezii, art. magneziei

magnezie s. f. (sil. -zi-e), art. magnezia (sil. -zi-a), g.-d. magnezii, art. magneziei

magnezie, -ziei gen. a.

MAGNEZIE s. v. oxid de magneziu.

magnezie s.f. (chim.) 1 oxid de magneziu, pământ amar. Magnezia este folosită la fabricarea unor cărămizi refractare, ca adaos al glazurilor pentru sticlă și ceramică, ca umplutură pentru hârtie, ca suport de catalizator etc. 2 (în forma magnezia) magnezia usta = oxid de magneziu calcinat. Magnezia usta este întrebuințată în medicină, ca laxativ.

MAGNEZIE s. (CHIM.) oxid de magneziu.

MAGNÉZIE s. f. sg. Praf alb, fără gust și fără miros (care reprezintă un oxid de magneziu), folosit în medicină ca laxativ. Magnezie calcinată (oxid de magneziu). NICA, L. VAM. 148. ◊ (Învechit, în forma invariabilă magnezia) Aceasta magnesia să să amestece într-un felegean cu puțin lapte. CHIRIACOPOL, D. Î. 141/5. Magnisia albă. PISCUPESCU, O. 125/4. Acest hidrocarbonat . . . întrebuințat în medicină este cunoscut în farmacie sub numele de magnezia albă. PONI, CH. 210. ◊ Carbonat de magnezie = carbonat de magneziu. Cf. NEGRUZZI, S. I, 317. - Și: (învechit) magnezia, magnésia, magnisia s. f. – Din fr. magnésie. – Pentru variantele magnezia, magnesia, magnisia, cf. ngr. μαγνέ-ζια, σια, ισία .

MAGNÉSIA s. f. v. magnezie.

MAGNÉZIA s. f. v. magnezie.

MAGNÍSIA s. f. v. magnezie.