MAGNÉZIE s. f. sg. Praf alb, fără gust și fără miros (care reprezintă un oxid de magneziu), folosit în medicină ca laxativ. Magnezie calcinată (oxid de magneziu). NICA, L. VAM. 148. ◊ (Învechit, în forma invariabilă magnezia) Aceasta magnesia să să amestece într-un felegean cu puțin lapte. CHIRIACOPOL, D. Î. 141/5. Magnisia albă. PISCUPESCU, O. 125/4. Acest hidrocarbonat . . . întrebuințat în medicină este cunoscut în farmacie sub numele de magnezia albă. PONI, CH. 210. ◊ Carbonat de magnezie = carbonat de magneziu. Cf. NEGRUZZI, S. I, 317. - Și: (învechit) magnezia, magnésia, magnisia s. f. – Din fr. magnésie. – Pentru variantele magnezia, magnesia, magnisia, cf. ngr. μαγνέ-ζια, σια, ισία .