opțiuni
  • info

16 definiții pentru juxtapune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ♦ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).

juxtapune [At: DA / Pzi: juxtapun / E: lat juxta + pune (după fr juxtaposition)] 1 vt A alătura mai multe obiecte. 2-3 vtr (Grm) A (se) îmbina prin juxtapunere (2).

JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).

JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune ceva alături, unul lîngă altul; a alătura.

JUXTAPUNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapun. / după fr. juxtaposer].

JUXTAPUNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)

A JUXTAPUNE juxtapun tranz. 1) (obiecte) A pune unul lângă altul; a așeza alături; a alătura. 2) (părți de propoziție) A face să se juxtapună. /<fr. juxtaposer

A SE JUXTAPUNE se juxtapun intranz. (despre părți de propoziție) A se îmbina prin juxtapunere. /<fr. juxtaposer

juxtapune v. 1. a (se) pune una lângă alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari se alătură succesiv de altele, deja reunite într’o masă sensibilă.

* juxtapún, -pús, a -púne v. tr. (compus d. lat. juxta, și pónere, a pune). Alătur, pun unu lângă altu: a juxtapune terminiĭ uneĭ seriĭ. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

juxtapune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapun, 2 sg. juxtapui, 3 sg. juxtapune, perf. s. 1 sg. juxtapusei, 1 pl. juxtapuserăm, m.m.c.p. 1 pl. juxtapuseserăm; conj. prez. 1 sg. să juxtapun, 3 să juxtapună; ger. juxtapunând; part. juxtapus

juxtapune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapun, 2 sg. juxtapui, 1 pl. juxtapunem; conj. prez. 3 să juxtapună; ger. juxtapunând; part. juxtapus

juxtapune vb. pune

juxtapun, -pună 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUXTAPUNE vb. v. alătura.

juxtapune vb. v. ALĂTURA.

Intrare: juxtapune
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • juxtapune
  • juxtapunere
  • juxtapus
  • juxtapusu‑
  • juxtapunând
  • juxtapunându‑
 singular plural
  • juxtapune
  • juxtapuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • juxtapun
 (să)
  • juxtapun
  • juxtapuneam
  • juxtapusei
  • juxtapusesem
a II-a (tu)
  • juxtapui
 (să)
  • juxtapui
  • juxtapuneai
  • juxtapuseși
  • juxtapuseseși
a III-a (el, ea)
  • juxtapune
 (să)
  • juxtapună
  • juxtapuie
  • juxtapunea
  • juxtapuse
  • juxtapusese
plural I (noi)
  • juxtapunem
 (să)
  • juxtapunem
  • juxtapuneam
  • juxtapuserăm
  • juxtapuseserăm
  • juxtapusesem
a II-a (voi)
  • juxtapuneți
 (să)
  • juxtapuneți
  • juxtapuneați
  • juxtapuserăți
  • juxtapuseserăți
  • juxtapuseseți
a III-a (ei, ele)
  • juxtapun
 (să)
  • juxtapună
  • juxtapuie
  • juxtapuneau
  • juxtapuseră
  • juxtapuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

juxtapune, juxtapunverb

  • 1. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: alătura
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.