IACOBIN, iacobini, s. m., adj. 1. S. m. Membru al Clubului Iacobinilor, reprezentând aripa republicană intransigentă, în perioada Revoluției Franceze; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 2. S. m. Călugăr dominican. 3. Adj. Care aparține iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin.

iacobin, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr jacobin] 1 sm Călugăr dominican. 2 smf Membru al celei mai radicale grupări revoluționare, în perioada revoluției din Franța din 1789-1794. 3 smf (Pex) Democrat cu idei avansate. 4-5 a Care aparține iacobinilor (1-2). 6-7 a Care se referă la iacobini (1-2).

IACOBIN, iacobini, s. m., adj. m. 1. S. m. Călugăr dominican. 2. S. m. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare franceze, în perioada revoluției din 1789-1794; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 3. Adj. m. Care aparține iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin.

IACOBIN s.m. 1. Călugăr dominican. 2. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare din timpul revoluției franceze, care a dus lupta contra monarhiștilor și feudalilor. ♦ (Fig.) Revoluționar consecvent. [Var. jacobin s.m. / cf. fr. jacobin].

IACOBIN, -Ă s. m. f. 1. călugăr dominican. 2. membru al celei mai radicale grupări din timpul Revoluției Franceze, care a dus lupta contra monarhiștilor și feudalilor. 3. (fig.) partizan înfocat al democrației. (< fr. jacobin)

IACOBIN¹ ~i m. 1) ist. Membru al clubului revoluționar democrat de orientare radicală din timpul revoluției burgheze din Franța de la sfârșitul sec. XVIII. 2) înv. Partizan al unei democrații centralizate. /<fr. jacobin

Iacobin m. 1. călugăr din ordinul sfântului Dominic; 2. membrul unei societăți politice care se stabili la Paris în 1789 în vechea mănăstire a Iacobinilor; 3. fig. demagog exaltat.

*ĭacobín, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu sfîntuluĭ Dominic. S. m. Membru al uneĭ asociațiunĭ politice de revoluționarĭ asasinĭ ferocĭ care-șĭ țineaŭ ședințele în foasta mînăstire a ĭacobinilor, pe strada Saint-Honoré, la Paris, la 1789. Fig. Demagog exaltat și feroce. Adj. Opiniunĭ ĭacobine.

jacobin sm vz iacobin

JACOBIN s.m. v. iacobin.

iacobin adj. m., s. m., pl. iacobini; adj. f. iacobină, pl. iacobine

iacobin adj. m., s. m., pl. iacobini; adj. f. iacobină, pl. iacobine

iacobin s. m., adj. m. (sil. ia-), pl. iacobini; f. sg. iacobină, pl. iacobine

iacobin

IACOBÍN, -Ă (după fr. jacobin) s. m., adj. 1. S. m. (În timpul Revoluției Franceze, 1789-1794) Membru al Clubului Iacobinilor după părăsirea acestuia de girondini (1792), reprezentând aripa republicană intransigentă. Conducători: Danton, Robespierre, Marat, Saint Just ș.a. A fost închis în 11 nov. 1794, din ordinul Convenției. 2. Dictatura I. = perioadă (iun. 1793-iul. 1794) din timpul Revoluției Franceze, caracterizată prin măsuri radicale în domeniul economic și social și represiune politică.