IACOBÍN, -Ă (după fr. jacobin) s. m., adj. 1. S. m. (În timpul Revoluției Franceze, 1789-1794) Membru al Clubului Iacobinilor după părăsirea acestuia de girondini (1792), reprezentând aripa republicană intransigentă. Conducători: Danton, Robespierre, Marat, Saint Just ș.a. A fost închis în 11 nov. 1794, din ordinul Convenției. 2. Dictatura I. = perioadă (iun. 1793-iul. 1794) din timpul Revoluției Franceze, caracterizată prin măsuri radicale în domeniul economic și social și represiune politică.