ivoriu smi [At: (a. 1594) HURMUZACHI XI, 395 / V: (înv) avor / E: fr ivoire] 1 Fildeș. 2 (Atm) Dentină.

IVORIU s. n. 1. Fildeș. Vorbea și părea numai foarte preocupată să închidă și să deschidă umbrela, de dantelă în culoarea ivoriului. C. PETRESCU, Î. II 5. Cînd în juru-mi crește o larmă nentreruptă De glasuri de durere și strigăte de luptă, – Eu să rămîn deoparte, cu ochii cătră stele, În turnul de ivoriu al visurilor mele? TOPÎRCEANU, P. O. 18. 2. Substanță amorfă, moartă, foarte solidă care se găsește împrejurul pulpei dentare.

IVORIU s.n. 1. Fildeș. 2. Substanță solidă care acoperă pulpa dentară; dentină. [Pron. -riu. / < fr. ivoire].

IVORIU s. n. 1. fildeș. 2. dentină. (< fr. ivoire)

IVORIU n. 1) Substanță osoasă densă, de culoare albă; fildeș. 2) Țesut osos alb care constituie masa principală a dintelui; dentină. [Sil. -riu] /<fr. ivoire

ivoriu n. 1. fildeș: ivoriu de Libia AL.; 2. fig. albeața pielii.

*ivóriŭ n. (fr. ivoire, d. lat. ebŭreus, îld. ebúrneus, de ivoriŭ, d. ébur, éboris, ivoriŭ; it. avório și avólio). Fildeș.

alb-ivoriu, -ie adj. Alb bătând în culoarea fildeșului ◊ „Pe fațadele înconjurate de schele se aștern cărămizi ceramice alb-ivorii.” Sc. 14 V 61 p. 3 (din alb + ivoriu; cf. germ. elfenbein (weiss); Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 398; FC I 168)

Coasta Ivoriului f. colonie franceză în Golful Guineii.

ivoriu (fildeș) [riu pron. rĭu] s. n., art. ivoriul

ivoriu (fildeș) [riu pron. rĭu] s. n. art. ivoriul

ivoriu s. n. [-riu pron. -riu]

ivoriu

IVORIU adj. (rar) fildeșiu. (De culoare ~.)

IVORIU s. 1. v. fildeș. 2. v. dentină.

IVORIU s. 1. fildeș. (Colții unui elefant sînt formați din ~.) 2. (ANAT.) dentină. (~ dintelui.)

IVORIU adj. (rar) fildeșiu. (De culoare ~.)

Turnul de fildeș (sau de ivoriu) – Criticul francez Sainte-Beuve, în Penséss d’août (Cugetări din august), vorbind despre versurile lui Alfred de Vigny („Consolations”), spune: ...„et Vigny, plus secret,/ Comme en sa tour d’ivoire avant midi rentrait” (...și Vigny, mai tainic, se întorcea înainte de amiază în turnul său de fildeș). De fapt, Sainte-Beuve a împrumutat expresia de la criticul Villemain care, înaintea lui, a spus aceste cuvinte despre Vigny. Dar, independent de cine l-a plăsmuit, „turnul de fildeș” a devenit o expresie prin care se înțelege un loc retras, unde cineva (îndeosebi un literat, un om de știință) se izolează de lume, pentru a fi singur numai cu visurile și gîndurile sale. „Eu să rămîn departe, cu ochii către stele,/ În turnul de ivoriu al visurilor mele?” (Topîrceanu, în parodia Noapte de august, după Musset). Camil Petrescu are o nuvelă intitulată „Turnul de fildeș”, iar Mihai Codreanu, un volum de versuri cu același titlu. „Creșterea unei opinii colective apropie pe creator de mase… desființînd turnurile de fildeș” („Scînteia”, nr. 7007). LIT.