29 de definiții pentru hârșâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRȘÂI, hârșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșii, hârjâi, hârșcâi vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

HÂRȘÂI, hârșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșii, hârjâi, hârșcâi vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

hârșâi [At: CONTEMPORANUL, I, 198 / V: -~rjâi, ~rșcăi, ~șcâi, ~șii / Pzi: ~esc / E: hârș + -ăi] 1 vi A se freca de ceva, făcând zgomot. 2 vt A scrijeli. 3 vt A tăia ceva cu ferăstrăul. 4 vr A se deprinde cu necazurile și nevoile Si: a se hârsi (3). 5 vr A se istovi. 6 vr A se stâlci.

A HÂRȘÂI hârșâi 1. intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic prin atingere de o suprafață dură. 2) (despre persoane) A produce un zgomot caracteristic în timpul mersului, târând picioarele. 2. tranz. A freca (de ceva), producând un zgomot caracteristic. /hârști + suf. ~âi

HÂRJÂI vb. IV v. hârșâi.

HÂRȘCÂI vb. IV. V. hârșâi.

HÂRȘII vb. IV. V. hârșâi.

HÎRȘÎI, hîrșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. «cu») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșii, hîrjii vb. IV.

HÎRJII vb. IV. v. hîrșîi.

hârșăì v. a face sgomot tăiând cu cuțitul. [V. harș!].

hârșcăì v. Mold. a sgăria; scăpând cu mare greu din mâinile lor, hârșcăit și stâlcit cum era CR. [Onomatopee ce exprimă sgomotul ferestrăului în scândură, al cleștelui pe vatră].

hîrșîĭ, hîrșcîĭ (Mold.) și hîrjîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu ung. herzselni, horzsolni, a hîrjîi, a ascuți pin frecare, hersegni, hersenni, a pîrli. Cp. și cu hîrjonesc și horj). Îmĭ tîrîĭ încălțămintea în cît să se audă hîrș-hîrș. V. tr. Frec, trag pe ceva: a hîrjîi un chibrit ca să se aprindă. Rod, stric, uzez: lucru hîrșcîit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârșâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. hârșâi, 3 hârșâie, imperf. 1 hârșâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să hârșâi, 3 să hârșâie

hârșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 hârșâie; imperf. 3 sg. hârșâia; conj. prez. 3 să hârșâie

hârșâi vb., ind. și conj. prez. 3 hârșâie; imperf. 3 sg. hârșâia

hîrșîi (ind. prez. 1 sg. hîrșîi, 3 sg. și pl. hîrșîie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRȘÂI vb. (reg.) a scârjâi. (Prundișul aleii ~ sub picioare.)

HÂRȘÂI vb. v. cresta, scrijeli, zgâria.

HÎRȘÎI vb. (reg.) a scîrjîi. (Prundișul aleii ~ sub picioare.)

hîrșîi vb. v. CRESTA. SCRIJELI. ZGÎRIA.

Intrare: hârșâi
hârșâi1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșâi
  • hârșâire
  • hârșâit
  • hârșâitu‑
  • hârșâind
  • hârșâindu‑
singular plural
  • hârșâie
  • hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșâi
(să)
  • hârșâi
  • hârșâiam
  • hârșâii
  • hârșâisem
a II-a (tu)
  • hârșâi
(să)
  • hârșâi
  • hârșâiai
  • hârșâiși
  • hârșâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșâie
(să)
  • hârșâie
  • hârșâia
  • hârșâi
  • hârșâise
plural I (noi)
  • hârșâim
(să)
  • hârșâim
  • hârșâiam
  • hârșâirăm
  • hârșâiserăm
  • hârșâisem
a II-a (voi)
  • hârșâiți
(să)
  • hârșâiți
  • hârșâiați
  • hârșâirăți
  • hârșâiserăți
  • hârșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșâie
(să)
  • hârșâie
  • hârșâiau
  • hârșâi
  • hârșâiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjii
  • hârjiire
  • hârjiit
  • hârjiitu‑
  • hârjiind
  • hârjiindu‑
singular plural
  • hârjie
  • hârjiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjii
(să)
  • hârjii
  • hârjiam
  • hârjiii
  • hârjiisem
a II-a (tu)
  • hârjii
(să)
  • hârjii
  • hârjiai
  • hârjiiși
  • hârjiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjie
(să)
  • hârjie
  • hârjia
  • hârjii
  • hârjiise
plural I (noi)
  • hârjiim
(să)
  • hârjiim
  • hârjiam
  • hârjiirăm
  • hârjiiserăm
  • hârjiisem
a II-a (voi)
  • hârjiiți
(să)
  • hârjiiți
  • hârjiați
  • hârjiirăți
  • hârjiiserăți
  • hârjiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjie
(să)
  • hârjie
  • hârjiau
  • hârjii
  • hârjiiseră
irijâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjâi
  • hârjâire
  • hârjâit
  • hârjâitu‑
  • hârjâind
  • hârjâindu‑
singular plural
  • hârjâie
  • hârjâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjâi
(să)
  • hârjâi
  • hârjâiam
  • hârjâii
  • hârjâisem
a II-a (tu)
  • hârjâi
(să)
  • hârjâi
  • hârjâiai
  • hârjâiși
  • hârjâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjâie
(să)
  • hârjâie
  • hârjâia
  • hârjâi
  • hârjâise
plural I (noi)
  • hârjâim
(să)
  • hârjâim
  • hârjâiam
  • hârjâirăm
  • hârjâiserăm
  • hârjâisem
a II-a (voi)
  • hârjâiți
(să)
  • hârjâiți
  • hârjâiați
  • hârjâirăți
  • hârjâiserăți
  • hârjâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjâie
(să)
  • hârjâie
  • hârjâiau
  • hârjâi
  • hârjâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșcâi
  • hârșcâire
  • hârșcâit
  • hârșcâitu‑
  • hârșcâind
  • hârșcâindu‑
singular plural
  • hârșcâie
  • hârșcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșcâi
(să)
  • hârșcâi
  • hârșcâiam
  • hârșcâii
  • hârșcâisem
a II-a (tu)
  • hârșcâi
(să)
  • hârșcâi
  • hârșcâiai
  • hârșcâiși
  • hârșcâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșcâie
(să)
  • hârșcâie
  • hârșcâia
  • hârșcâi
  • hârșcâise
plural I (noi)
  • hârșcâim
(să)
  • hârșcâim
  • hârșcâiam
  • hârșcâirăm
  • hârșcâiserăm
  • hârșcâisem
a II-a (voi)
  • hârșcâiți
(să)
  • hârșcâiți
  • hârșcâiați
  • hârșcâirăți
  • hârșcâiserăți
  • hârșcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșcâie
(să)
  • hârșcâie
  • hârșcâiau
  • hârșcâi
  • hârșcâiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșii
  • hârșiire
  • hârșiit
  • hârșiitu‑
  • hârșiind
  • hârșiindu‑
singular plural
  • hârșie
  • hârșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșii
(să)
  • hârșii
  • hârșiam
  • hârșiii
  • hârșiisem
a II-a (tu)
  • hârșii
(să)
  • hârșii
  • hârșiai
  • hârșiiși
  • hârșiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșie
(să)
  • hârșie
  • hârșia
  • hârșii
  • hârșiise
plural I (noi)
  • hârșiim
(să)
  • hârșiim
  • hârșiam
  • hârșiirăm
  • hârșiiserăm
  • hârșiisem
a II-a (voi)
  • hârșiiți
(să)
  • hârșiiți
  • hârșiați
  • hârșiirăți
  • hârșiiserăți
  • hârșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșie
(să)
  • hârșie
  • hârșiau
  • hârșii
  • hârșiiseră
hârșâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșâi
  • hârșâire
  • hârșâit
  • hârșâitu‑
  • hârșâind
  • hârșâindu‑
singular plural
  • hârșâiește
  • hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșâiesc
(să)
  • hârșâiesc
  • hârșâiam
  • hârșâii
  • hârșâisem
a II-a (tu)
  • hârșâiești
(să)
  • hârșâiești
  • hârșâiai
  • hârșâiși
  • hârșâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșâiește
(să)
  • hârșâiască
  • hârșâia
  • hârșâi
  • hârșâise
plural I (noi)
  • hârșâim
(să)
  • hârșâim
  • hârșâiam
  • hârșâirăm
  • hârșâiserăm
  • hârșâisem
a II-a (voi)
  • hârșâiți
(să)
  • hârșâiți
  • hârșâiați
  • hârșâirăți
  • hârșâiserăți
  • hârșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșâiesc
(să)
  • hârșâiască
  • hârșâiau
  • hârșâi
  • hârșâiseră
hârjii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjii
  • hârjiire
  • hârjiit
  • hârjiitu‑
  • hârjiind
  • hârjiindu‑
singular plural
  • hârjiește
  • hârjiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjiesc
(să)
  • hârjiesc
  • hârjiam
  • hârjiii
  • hârjiisem
a II-a (tu)
  • hârjiești
(să)
  • hârjiești
  • hârjiai
  • hârjiiși
  • hârjiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjiește
(să)
  • hârjiască
  • hârjia
  • hârjii
  • hârjiise
plural I (noi)
  • hârjiim
(să)
  • hârjiim
  • hârjiam
  • hârjiirăm
  • hârjiiserăm
  • hârjiisem
a II-a (voi)
  • hârjiiți
(să)
  • hârjiiți
  • hârjiați
  • hârjiirăți
  • hârjiiserăți
  • hârjiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjiesc
(să)
  • hârjiască
  • hârjiau
  • hârjii
  • hârjiiseră
hârșii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșii
  • hârșiire
  • hârșiit
  • hârșiitu‑
  • hârșiind
  • hârșiindu‑
singular plural
  • hârșiește
  • hârșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșiesc
(să)
  • hârșiesc
  • hârșiam
  • hârșiii
  • hârșiisem
a II-a (tu)
  • hârșiești
(să)
  • hârșiești
  • hârșiai
  • hârșiiși
  • hârșiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșiește
(să)
  • hârșiască
  • hârșia
  • hârșii
  • hârșiise
plural I (noi)
  • hârșiim
(să)
  • hârșiim
  • hârșiam
  • hârșiirăm
  • hârșiiserăm
  • hârșiisem
a II-a (voi)
  • hârșiiți
(să)
  • hârșiiți
  • hârșiați
  • hârșiirăți
  • hârșiiserăți
  • hârșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșiesc
(să)
  • hârșiască
  • hârșiau
  • hârșii
  • hârșiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârșâi, hârșâiverb

  • 1. intranzitiv A se freca de ceva, producând zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. DLRLC
    • format_quote Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. DLRLC
    • format_quote Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • format_quote tranzitiv În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. DLRLC
  • 2. reflexiv A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Hârș + sufix -âi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.