fumăriță sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~țe / E: fum + -ăriță] Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis).

FUMĂRIȚĂ sf. 🌿 Mică buruiană amară, cu flori purpurii sau albe, mult căutată de oi și de vaci; numită și „fumărică”, „fumul-pămîntului”, „iarbă-de-curcă”, „sefterea”, etc. (Fumaria officinalis) [fum].

FUMĂRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze înguste, cu flori mici de culoare diferită și cu fructe sferice. /fum + suf. ~ăriță

fumărică sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~ici / E: fum + -ărică] (Bot) 1 Fumăriță (Fumaria officinalis). 2 (Reg; îc) ~-beșicoasă Fierea-pământului (Centaurium umbellatum).

FUM (pl. -muri) sn. 1 Masă gazoasă combinată cu părticele solide (funingine, cenușă, etc.) care se desface din corpurile care ard; proverb: pînă nu faci foc, ~ nu iese 👉 FOC ¶ 2 Cantitatea de fum pe care o trage cineva dintr’odată din țigară sau din lulea ¶ 3 pl. 🩺 pop. Substanțe medicamentoase cu care se afumă bolnavii (în popor), punîndu-le pe cărbuni: negustor de salcie, ~uri și alte otrăvuri CRG. ¶ 4 Fig. Casă în care se locuește, familie: nu e sat mare, stă numai din vr’o 40 de ~uri RET. ¶ 5 pl. Fig. Aspirațiuni deșerte, îngîmfare, vanitate: ~urile și strîmbăturile feciorilor de bani gata VLAH.; îi intrase ~urile în cap că ar fi ceva de dînsul ISP. ¶ 6 🌿 ~UL-PĂMÎNTULUI = FUMĂRIȚĂ [lat. fumus].

FUMĂRICĂ sf. 🌿 = FUMĂRIȚĂ.

fumărică f., pl. ele, și -íță f., pl. e (d. fum). Iarbă de curcă, safterea, o buruĭană, (fumária officinális).

fumăriță s. f., g.-d. art. fumăriței; pl. fumărițe

fumăriță s. f., g.-d. art. fumăriței; pl. fumărițe

fumăriță s. f., g.-d. art. fumăriței; pl. fumărițe

FUMĂRIȚĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă.

FUMĂRIȚĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pămîntului, iarbă-de-curcă.