22 de definiții pentru erete

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERETE, ereți, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. – Et. nec.

ERETE, ereți, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. – Et. nec.

erete sm [At: DEX / Pl: ~eți / E: nct] 1 Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus). 2 (Șls) Pasăre care face parte din genul ereților (1).

ERETE, ereți, s. m. Nume dat unor păsări răpitoare de zi: a) pasăre mare de culoare cenușie, cu pîntecele alburiu, cu ciocul scurt și încovoiat, care atacă păsările și unele mamifere mici (Astur palumbarius); uliu, hîrău; b) pasăre mijlocie cu spinarea albastră și capul cenușiu, avînd zborul asemănător cu al rîndunelei și hrănindu-se cu păsărele, mai ales cu rîndunele (Falco subbuteo). Balta își schimba numaidecît fața și o viață extraordinară pornea în jurul meu, din mîluri în ape și foltane de stuf, supravegheată atent de poliția aeriană a vulturilor și a ereților. SADOVEANU, V. F. 64. Deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, S. A. 64. Să lase codrii ereților. DELAVRANCEA, S. 171.

ERETE ~ți m. Pasăre sedentară răpitoare de talie medie, cu cioc scurt și coroiat, cu gheare lungi și aripi late; uliu. /Orig. nec.

erete m. 1. un fel de șoim care răpește păsărelele de câmp (Astur nisus); 2. joc de copii numit și deapuia-gaia. [Și arete, identic cu vechiu-rom. arete, berbece (lat. ARIETEM), nume metaforic dat acestei păsări (cf. berbecel, lupul-vrăbiilor)]. V. hărău.

eréte și heréte m. (var. din arete [pin aluz. la ĭuțeala cu care se răpede], din care s’a făcut harete și herete [Olt.], apoĭ erete. Cp. și cu ung. harács, o pasăre răpitoare de apă). Sud. Ulĭ. – În biblia d. 1688 hăreț, în Ban. hărăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erete s. m., art. eretele; pl. ereți corectat(ă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ERETE s. (ORNIT.) 1. (Circus) (reg.) gaie, (Olt. și Transilv.) uligaie. 2. v. uliu. 3. (Astur palumbarius) uliu, (reg.) cobăț, găinar, hărău, porumbar. 4. (Falco subbuteo subbuteo) (reg.) șoim de vară, șoimul ciocârliilor, șoimul rândunelelor.

ERETE s. (ORNIT.) 1. (Circus) (reg.) gaie, (Olt. și Transilv.) uligaie. 2. (Accipiter) uliu, (reg.) gaie, hîrău. 3. (Astur palumbarius) uliu, (reg.) cobăț, găinar, hărău, porumbar. 4. (Falco subbuteo subbuteo) (reg.) șoim de vară, șoimul ciocîrliilor, șoimul rîndunelelor.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

erete (ereți), s. m. – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – Var. harete, (înv.) hăreț, herete, harete, hereu, hărău. Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. După DAR, din mag. harács „varietate de vultur”).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERÉTE s. m. Gen de păsări răpitoare de zi (falconiforme), migratoare, cu corpul zvelt, robust, ciocul scurt, foarte curbat și un disc de pene pe părțile laterale (ale capului (Circus). În România sunt oaspeți de vară e. alb (C. macrourus, 46 cm), e. de stuf (C. aeruginosus, 48-56 cm), e. sur (C. pygargus, 44 cm); apare și o specie de pasaj, e. vânăt (C. cyaneus, 45-60 cm).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: erete
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erete
  • eretele
plural
  • ereți
  • ereții
genitiv-dativ singular
  • erete
  • eretelui
plural
  • ereți
  • ereților
vocativ singular
plural
ierete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hirete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

erete, erețisubstantiv masculin

  • 1. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Pasăre mare de culoare cenușie, cu pântecele alburiu, cu ciocul scurt și încovoiat, care atacă păsările și unele mamifere mici (Astur palumbarius). DLRLC
    • 1.2. Pasăre mijlocie cu spinarea albastră și capul cenușiu, având zborul asemănător cu al rândunelei și hrănindu-se cu păsărele, mai ales cu rândunele (Falco subbuteo). DLRLC
      • format_quote Balta își schimba numaidecît fața și o viață extraordinară pornea în jurul meu, din mîluri în ape și foltane de stuf, supravegheată atent de poliția aeriană a vulturilor și a ereților. SADOVEANU, V. F. 64. DLRLC
      • format_quote Deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, S. A. 64. DLRLC
      • format_quote Să lase codrii ereților. DELAVRANCEA, S. 171. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.