Definiția cu ID-ul 897291:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERÉTE, ereți, s. m. Nume dat unor păsări răpitoare de zi: a) pasăre mare de culoare cenușie, cu pîntecele alburiu, cu ciocul scurt și încovoiat, care atacă păsările și unele mamifere mici (Astur palumbarius); uliu, hîrău; b) pasăre mijlocie cu spinarea albastră și capul cenușiu, avînd zborul asemănător cu al rîndunelei și hrănindu-se cu păsărele, mai ales cu rîndunele (Falco subbuteo). Balta își schimba numaidecît fața și o viață extraordinară pornea în jurul meu, din mîluri în ape și foltane de stuf, supravegheată atent de poliția aeriană a vulturilor și a ereților. SADOVEANU, V. F. 64. Deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, S. A. 64. Să lase codrii ereților. DELAVRANCEA, S. 171.