13 definiții pentru dumbeț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUMBEȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbăț s. m.] – Din sl. donbĭcĭ.

DUMBEȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbăț s. m.] – Din sl. donbĭcĭ.

dumbeț sm [At: DEX / V: ~băț / Pl: ~i / E: vsl донбици] Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, în formă de ciorchine la vârful tulpinii Si: sclipeț (Mellitis melissophylum).

dumbeț m. plantă ce crește prin tufișuri, pe marginea pădurilor (Teucrium chamaedrys). [Slav. *DÕBĬȚĬ (cf. DÕBŬ, arbore)].

DUMBĂȚ s. m. v. dumbeț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUMBEȚ s. (BOT.; Teucrium chamaedrys) (reg.) jugărel, jugăreț, sclipeț, spulberătură, șugărel.

DUMBEȚ s. v. iarbă-usturoasă.

DUMBEȚ s. (BOT.; Teucrium chamaedrys) (reg.) jugărel, jugăreț, sclipeț, spulberătură, șugărel.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TEUCRIUM L., TEUCRIUM, DUMBEȚ, fam. Labiatae. Gen originar din regiunile continentale și mai calde ale globului, cca specii, erbacee, mai rar semilemnoase, tulpină de obicei 4-unghiulară. Frunze lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate (caliciul campanulat sau tubulos, de obicei 5 dinți și 10 nervuri, deseori bilabiat, corolă cu tub cilindric sau infundibuliform, labiul superior al corolei lipsește, labiul inferior cu lobi, 4 stamine exerte, ovar cu 4 lobi), 2 sau mai multe, în raceme terminale sau în axa frunzei. Fruct format din 4 nucule.

Intrare: dumbeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumbeț
  • dumbețul
  • dumbețu‑
plural
  • dumbeți
  • dumbeții
genitiv-dativ singular
  • dumbeț
  • dumbețului
plural
  • dumbeți
  • dumbeților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M26)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumbăț
  • dumbățul
  • dumbățu‑
plural
  • dumbeți
  • dumbeții
genitiv-dativ singular
  • dumbăț
  • dumbățului
plural
  • dumbeți
  • dumbeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dumbeț, dumbețisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.