opțiuni
  • info

12 definiții pentru spulberătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPULBERĂTURĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera + suf. -ătură.

SPULBERĂTURĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera + suf. -ătură.

spulberătură sf [At: MARIAN, D. 342 / V: (reg) ~băr~, ~bur~, ~urbălă~ / Pl: ~ri / E: spulbera + -ătură] 1 Zăpadă, praf, frunze etc. împrăștiate de vânt. 2 (Pex; csc) Lucruri împrăștiate. 3 (Reg) Lamura făinii. 4 (Reg) Boală de piele care se prezintă sub formă de furuncule, erupții, pete roșii, bășicuțe etc. însoțite de mâncărime Si: (pop) spurc (4), spurcat1 (6), spurcăciune (2), (îrg) spuză (13). 5 (Bot; Buc) Dumbeț (Teucrium chamaedrys).

SPULBERĂTURĂ, spulberături, s. f. Zăpadă spulberată de vînt. Era atîta spulberătură de zăpadă, încît ți se părea că se dărîmă cerul. SANDU-ALDEA, U. P. 60. ♦ (Cu sens colectiv) Lucruri spulberate, împrăștiate. De jur împrejur sta în iarbă o largă spulberătură de fulgi cenușii, ca după o încăierare între vulturi. GALACTION, O. I 168.

spulberătură f., pl. ĭ. Lucru spulberat de vînt (de ex., zăpadă).

spulbărătură sf vz spulberătură

spulburătură sf vz spulberătură

spurbălătură sf vz spulberătură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spulberătură (rar) s. f., g.-d. art. spulberăturii; pl. spulberături

spulberătură (rar) s. f., g.-d. art. spulberăturii; pl. spulberături

spulberătură s. f., g.-d. art. spulberăturii; pl. spulberături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPULBERĂTURĂ s. v. dumbeț.

spulberătură s. v. DUMBEȚ.

Intrare: spulberătură
spulberătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spulberătură
  • spulberătura
plural
  • spulberături
  • spulberăturile
genitiv-dativ singular
  • spulberături
  • spulberăturii
plural
  • spulberături
  • spulberăturilor
vocativ singular —
plural —
spulbărătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spurbălătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spulburătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spulberătură, spulberăturisubstantiv feminin

  • 1. rar Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era atîta spulberătură de zăpadă, încît ți se părea că se dărîmă cerul. SANDU-ALDEA, U. P. 60. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De jur împrejur sta în iarbă o largă spulberătură de fulgi cenușii, ca după o încăierare între vulturi. GALACTION, O. I 168. DLRLC
etimologie:
  • Spulbera + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.