disagio sni [At: I. PANȚU, PR. 13 / P: ~gi-o / E: it disaggio] 1 Diferență cu care valoarea nominală a unei monede sau hârtii de valoare depășește cursul pe piață al monedei sau al hârtiei de valoarea respectivă. 2 Depreciere a unei monede în urma schimbului bancnotei cu o monedă metalică și viceversa. 3 (Fig) Pierderi rezultate din operațiile de schimb monetar.

DISAGIO s.n. 1. Diferența cu care valoarea nominală a unei monede sau hîrtii de valoare depășește cursul pe piață al monedei sau hîrtiei de valoare respective. ♦ Depreciere a unei monede în urma schimbului monedei de hîrtie cu una metalică și viceversa. 2. (Fig.) Pierderi rezultate din operațiile de schimb monetar. [Pron. -gi-o. / < it. disaggio].

DISAGIO s. n. diferența dintre valoarea nominală și prețul (cursul) pieței a unei monede sau hârtii de valoare; pierdere rezultată din asemenea diferență. (< it. disaggio)

!disagio (fin.) (it.) [s pron. z] (desp. di-sa-gio/dis-a-) s. n., art. disagioul

!disagio (it.) [s pron. z] (di-sa-gio/dis-a-) s. n., art. disagioul; pl. disagiouri

disagio s. n. (sil. mf. dis-) → agio