opțiuni
  • info

16 definiții pentru descălța

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂLȚA, descalț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.

DESCĂLȚA, descalț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.

descălța vtr [At: ANON. CAR. / V: (reg) dis~ / Pzi: ~calț / E: ml discalciare] 1-2 A (-și) scoate încălțămintea din picioare.

DESCĂLȚA, descalț, vb. I. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») A-și scoate încălțămintea. Se descălțaseră de opinci, își lepădaseră... sumanele petecite ca să fie mai sprinteni. SADOVEANU, P. M. 258. Tata se descălțase și sta grecește în pat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264. Cum ajunserăm în odaie, Grigoriță iute se dezbrăcă, iute se descălță și iute se trînti în pat. HOGAȘ, DR. II 13. ◊ Tranz. Acuș te descalț! CREANGĂ, A. 41.

A DESCĂLȚA descalț tranz. 1) (încălțăminte) A scoate din picioare. 2) (persoane) A elibera de încălțăminte, trăgând-o din picioare. /<lat. discalciare

descălțà v. a scoate încălțămintele. [Lat. DISCALCEARE].

discălța v vz descălța

descálț, a -călțá v. tr. (lat. dis-calciare, pop. dis-culciare. V. desculț, încalț). Scot cuĭva încălțămintea din picĭoare. V. refl. Îmĭ scot încălțămintea din picĭoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descălța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalț, 3 descalță; conj. prez. 1 sg. să descalț, 3 să descalțe; imper. 2 sg. afirm. descalță

descălța (a ~) vb., ind. prez. 3 descalță

descălța vb., ind. prez. 1 sg. descalț, 3 sg. și pl. descălța; ger. descălțând

descălța

descalț.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCĂLȚA vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculța. (~ pantofii din picioare.)

DESCĂLȚA vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculța. (~ pantofii din picior.)

A (se) descălța ≠ a (se) încălța

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

descălța (descalț, descălțat), vb. – 1. A scoate încălțămintea din picioare. – Var. desculța. Mr. discaltsu. Lat. dĭscalcĕāre sau dĭsculcĭāre, ambele forme atestate (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 505; Candrea-Dens., 255; Tiktin; Candrea; Scriban); cf. it. discalzare, port., cat. descalçar, fr. déchausser, sp. descalzar, prov. descaussar. Cf. desculț, adj. (cu picioarele goale), mr., megl. disculț, istr. rescuts, part. de la var. sau, mai puțin probabil, de la un lat. *dĭsculceātus (Pușcariu 512; Tiktin; Candrea-Dens., 266; REW 2662; Candrea; cf. Graur, BL, V, 96), cf. trent., padov. descolzo, friul. diskolts, sard. iskultsu.

Intrare: descălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descălța
  • descălțare
  • descălțat
  • descălțatu‑
  • descălțând
  • descălțându‑
 singular plural
  • descalță
  • descălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descalț
 (să)
  • descalț
  • descălțam
  • descălțai
  • descălțasem
a II-a (tu)
  • descalți
 (să)
  • descalți
  • descălțai
  • descălțași
  • descălțaseși
a III-a (el, ea)
  • descalță
 (să)
  • descalțe
  • descălța
  • descălță
  • descălțase
plural I (noi)
  • descălțăm
 (să)
  • descălțăm
  • descălțam
  • descălțarăm
  • descălțaserăm
  • descălțasem
a II-a (voi)
  • descălțați
 (să)
  • descălțați
  • descălțați
  • descălțarăți
  • descălțaserăți
  • descălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • descalță
 (să)
  • descalțe
  • descălțau
  • descălțară
  • descălțaseră
discălța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descălța, descalțverb

  • 1. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desculța antonime: încălța
    • format_quote Se descălțaseră de opinci, își lepădaseră... sumanele petecite ca să fie mai sprinteni. SADOVEANU, P. M. 258. DLRLC
    • format_quote Tata se descălțase și sta grecește în pat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264. DLRLC
    • format_quote Cum ajunserăm în odaie, Grigoriță iute se dezbrăcă, iute se descălță și iute se trînti în pat. HOGAȘ, DR. II 13. DLRLC
    • format_quote Acuș te descalț! CREANGĂ, A. 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.