27 de definiții pentru depăna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPĂNA, depăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: deapăn] – Lat. *depanare.

depăna [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) dap~, dapăra, dapi~, dapâ~, dăp~, ~pâna, ~ăra1, drep~ / Pzi: deapăn și depăn / E: lat depano, -are] 1 vt A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau pe un fus într-un scul, ori a face firele scul. 2 vt (Fig) A face o mișcare de rotație continuă. 3 vt A merge. 4 vi (Îe) A ~ din picioare A umbla mișcând repede picioarele. 5-6 vtr A merge repede. 7 vi (Reg; d. cai) A merge în trap pripit, mărunt. 8 vi (Reg; d. oameni) A merge mult pe jos. 9 vi (Reg) A merge fără rost. 10 vi A alerga. 11 vt A-și învârti degetele mari ale mâinilor. 12-13 vtr A (se) întinde, a (se) produce printr-o mișcare de întoarcere continuă (a plugului) de la un capăt al câmpului la celălalt. 14 vt A parcurge o distanță. 15 vt (Fig) A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. 16 vt (Fig; d. viață sau etape, aspecte ale ei) A trăi. 17 vt (Nob) A vorbi (mult). 18-19 vti (Fig; reg) A spune vrute și nevrute. 20 vt (Fam; îe) A lua (pe cineva) la ~t A mustra.

DEPĂNA, deapăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: depăn] – Lat. *depanare.

DEPĂNA, deapăn, vb. I. Tranz. I. A înfășura firele dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc.; a face firele scul, desfășurîndu-le de pe un ghem sau de pe un fus. Își deapănă tortul Din care și-or țese lelițele portul. DEȘLIU, G. 47. Lelea Fira sta, Gheme depăna. COȘBUC, P. II 142. Călepele lăsate pentru bătătură le-au depănat pe țevi cu sucala. CREANGĂ, O. A. 299. ◊ Fig. Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155. ◊ Absol. I-a mai dat... o vîrtelniță de aur, care depăna singură. CREANGĂ, P. 91. ◊ Refl. Fig. Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvîrlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrîni, fuse uriașe pe care se deapănă vîntul. GÎRLEANU, L. 9. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt, a trage o săpuneală. De-amu, bine că mi-ai spus; laspe mine, că ți-l iau eu la depănat! CREANGĂ, A. 56. II. Fig. 1. (Cu privire la unități de timp, la idei sau la expuneri de idei care se succed în șir neîntrerupt) A desfășura, a înșira. Cîțiva oameni par că și-ar depăna amintirile, pronunțînd cuvinte și fraze fantastice. BOGZA, C. O. 305. Ea își depăna încă firul aurit al visurilor ei copilărești. BUJOR, S. 31. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea. CARAGIALE, O. III 232. Să-ncep a depăna firul poveștii. CREANGĂ, P. 184. ◊ Refl. Toată întîmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. CAMILAR, N. I 102. Se depănau pe dinaintea ochilor zilele de mîine. PAS, Z. I 313. Din volbura de vorbe se deapănă ușor Un cîntec ce sporește, mai larg, tot mai sonor. VLAHUȚĂ, O. A. I 56. ◊ Refl. pas. Cîțiva comeseni se așezaseră în largi fotolii de trestie și se depănau banalități curente. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. 2. A parcurge (un drum, o distanță). Cu pasul meu lacom de drumuri Eu deapăn distanțele ghem. BENIUC, V. 63. Deapănă kilometri între ușă și fereastră. VLAHUȚĂ, O. A. III 110. ◊ Intranz. (În expr.) A depăna din picioare = a umbla mișcînd repede picioarele. Își îndesau în cap pălăriile bortite... și prindeau să depene iute din picioarele goale, luînd cărarea tîrgului. SADOVEANU, P. S. 79.

A DEPĂNA depăn 1. tranz. 1) (firul de pe un scul sau de pe un fus) A desfășura, înfășurând pe un mosor sau făcând ghem. 2) (firul unui ghem sau fus) A face scul. 3) A face să se depene. 2. intranz.: ~ din picioare a merge mișcând repede picioarele. /<lat. depanare

A SE DEPĂNA pers. 3 se deapănă intranz. fig. (despre gânduri, amintiri etc.) A trece prin memorie. /<lat. depanare

depănà v. 1. a înfășură firul pe ghem sau pe mosor: țăranca dapănă tortul; 2. fig. a desfășura: dapănă firul povestei CR. [Lat. *DEPANARE (din PANUS, fir de urzeală depănat)].

dépăn, a -á v. tr. (var. din depăr maĭ degrabă de cît d. lat. *depânare, d. pânus, firu țesătoruluĭ; it. dipanare, a depăna; pv. debanar, sp. devanar, pg. dobar.Depăn, depenĭ, deapănă, să depene, ca și legăn, peptăn). Înfășor firu, desfășurat din scul și formez un ghem saŭ o păpușă. Fig. Fam. A depăna o poveste, a o înșira, a o spune. A depăna pe cineva, a-l lua din scurt, a-l mustra, a-l judeca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

depăna (a ~) (a înfășură fire textile) vb., ind. prez. 1 sg. depăn, 2 sg. depeni, 3 deapănă; conj. prez. 1 sg. să depăn, 3 să depene; imper. 2 sg. afirm. deapănă

!depăna (a ~) (a înfășura fire textile) vb., ind. prez. 1 sg. depăn, 2 sg. depeni, 3 deapănă; conj. prez. 1 sg. să depăn, 2 sg. să depeni, 3 depene

depăna vb., ind. prez. 1 sg. deapăn/depăn, 2 sg. depeni, 3 sg. deapănă; conj. prez. 3 sg. și pl. depene

depăn, depeni 2, deapănă 3, depene 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPĂNA vb. (TEXT.) a înfășura. (A ~ fire textile pe un mosor.)

DEPĂNA vb. a înfășura. (A ~ fire textile pe un mosor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

depăna (deapăn, depănat), vb.1. A înfășura fire dintr-un scul pe un mosor. – 2. A desfășura, a înșira gînduri etc. – Mr. deapin, dipinare, megl. depin. Lat. *dēpēnāre, de la pānus (Körting 2493; Densusianu, Filologie, 447; Pușcariu 492; Candrea-Dens., 483; REW 2569; Tiktin; Candrea); cf. it. dipannare, prov., cat. debanar, sp. devanar, port. dobar. Philippide, Principii, 99, pleca greșit de la lat. dēpῑlāre.Der. depănătoare, s. f. (vîrtelniță); depănător, s. m. (muncitor specializat în depănat); depănătură, s. f. (acțiunea de a depăna; cantitate de fir depănat).

Intrare: depăna
verb (VT38)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depăna
  • depănare
  • depănat
  • depănatu‑
  • depănând
  • depănându‑
singular plural
  • deapănă
  • depănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depăn
  • deapăn
(să)
  • depăn
  • deapăn
  • depănam
  • depănai
  • depănasem
a II-a (tu)
  • depeni
(să)
  • depeni
  • depănai
  • depănași
  • depănaseși
a III-a (el, ea)
  • deapănă
(să)
  • depene
  • depăna
  • depănă
  • depănase
plural I (noi)
  • depănăm
(să)
  • depănăm
  • depănam
  • depănarăm
  • depănaserăm
  • depănasem
a II-a (voi)
  • depănați
(să)
  • depănați
  • depănați
  • depănarăți
  • depănaserăți
  • depănaseți
a III-a (ei, ele)
  • deapănă
(să)
  • depene
  • depănau
  • depăna
  • depănaseră
drepăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
depâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăpăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dapăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dapăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dapâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dapina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depăna, depănverb

  • 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înfășura antonime: desfășura
    • format_quote Își deapănă tortul Din care și-or țese lelițele portul. DEȘLIU, G. 47. DLRLC
    • format_quote Lelea Fira sta, Gheme depăna. COȘBUC, P. II 142. DLRLC
    • format_quote Călepele lăsate pentru bătătură le-au depănat pe țevi cu sucala. CREANGĂ, O. A. 299. DLRLC
    • format_quote figurat Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
    • format_quote (și) absolut I-a mai dat... o vîrtelniță de aur, care depăna singură. CREANGĂ, P. 91. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvîrlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrîni, fuse uriașe pe care se deapănă vîntul. GÎRLEANU, L. 9. DLRLC
    • 1.1. figurat A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîțiva oameni par că și-ar depăna amintirile, pronunțînd cuvinte și fraze fantastice. BOGZA, C. O. 305. DLRLC
      • format_quote Ea își depăna încă firul aurit al visurilor ei copilărești. BUJOR, S. 31. DLRLC
      • format_quote Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea. CARAGIALE, O. III 232. DLRLC
      • format_quote Să-ncep a depăna firul poveștii. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
      • format_quote reflexiv Toată întîmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. CAMILAR, N. I 102. DLRLC
      • format_quote reflexiv Se depănau pe dinaintea ochilor zilele de mîine. PAS, Z. I 313. DLRLC
      • format_quote reflexiv Din volbura de vorbe se deapănă ușor Un cîntec ce sporește, mai larg, tot mai sonor. VLAHUȚĂ, O. A. I 56. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Cîțiva comeseni se așezaseră în largi fotolii de trestie și se depănau banalități curente. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. DLRLC
    • chat_bubble A lua (pe cineva) la depănat = a lua din scurt (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mustra
      • format_quote De-amu, bine că mi-ai spus; las’pe mine, că ți-l iau eu la depănat! CREANGĂ, A. 56. DLRLC
  • 2. figurat A parcurge (un drum, o distanță). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: parcurge
    • format_quote Cu pasul meu lacom de drumuri Eu deapăn distanțele ghem. BENIUC, V. 63. DLRLC
    • format_quote Deapănă kilometri între ușă și fereastră. VLAHUȚĂ, O. A. III 110. DLRLC
    • chat_bubble intranzitiv A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: umbla
      • format_quote Își îndesau în cap pălăriile bortite... și prindeau să depene iute din picioarele goale, luînd cărarea tîrgului. SADOVEANU, P. S. 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.