opțiuni
  • info

12 definiții pentru cârâială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRÂIALĂ, cârâieli, s. f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit1. 2. Fig. (Fam.) Cârtire; ceartă. [Pr.: -râ-ia-] – Cârâi + suf. -eală.

CÂRÂIALĂ, cârâieli, s. f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit1. 2. Fig. (Fam.) Cârtire; ceartă. [Pr.: -râ-ia-] – Cârâi + suf. -eală.

cârâială sf [At: COSTINESCU / V: gâ~, (reg) ~răi~, găr~ / Pl: ~ieli / E: cârâi + -eală] 1 (D. unele păsări) Emisiune de sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale Si: cârâire (1), cârâit1 (1), cărâtură (1). 2 (Ccr) Sunet caracterisic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări Si: cârâire (2), cârâit1 (2), cărâitură (2). 3 (Fig; fam) Cârtire. 4 (Fig; fam) Ceartă.

CÎRÎIALĂ, cîrîieli, s. f. 1. Sunet produs de diferite păsări (mai ales de ciori și de găini). Cînd se zvoni de ziuă, din vîrful acestui paltin ieși o cîrîială crîncenă și o pereche de corbi căzu aproape în carul lui lordache, croncănind și plesnind din aripi. GALACTION, O. I 287. 2. Cîrtire, ceartă. Cam cu cîrîială, cam cu sila, fu nevoit să treacă. ISPIRESCU, L. 153. Ca să nu rămîie nici urmă de cîrîială între noi. ISPIRESCU, la TDRG.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârâială s. f., g.-d. art. cârâielii; pl. cârâieli

cârâială s. f., g.-d. art. cârâielii; pl. cârâieli

cârâială s. f. (sil. -râ-ia-), g.-d. art. cârâielii; pl. cârâieli

cîrîială

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRÂIALĂ s. cârâit. (~ de găină.)

CÂRÂIALĂ s. v. ciondăneală, ciorovăială.

CÎRÎIALĂ s. cîrîit. (~ de găină.)

cîrîială s. v. CIONDĂNEALĂ. CIOROVĂIALĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cârâială, cârâieli s. f. ceartă

Intrare: cârâială
cârâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârâială
  • cârâiala
plural
  • cârâieli
  • cârâielile
genitiv-dativ singular
  • cârâieli
  • cârâielii
plural
  • cârâieli
  • cârâielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârâială, cârâielisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) cârâi. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cârâit
      • format_quote Cînd se zvoni de ziuă, din vîrful acestui paltin ieși o cîrîială crîncenă și o pereche de corbi căzu aproape în carul lui lordache, croncănind și plesnind din aripi. GALACTION, O. I 287. DLRLC
    • 1.2. figurat familiar Ceartă, ciondăneală, ciorovăială, cârtire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ceartă ciondăneală ciorovăială cârtire
      • format_quote Cam cu cîrîială, cam cu sila, fu nevoit să treacă. ISPIRESCU, L. 153. DLRLC
      • format_quote Ca să nu rămîie nici urmă de cîrîială între noi. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Cârâi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.