CÂRCĂIAC, cărcăieci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac. – Pl. și: cârcăiaci] – Din tc. kırkayak.

cârcăiac sm [At: ODOBESCU, S. I, 334. / V: ~câi~, ~ag, ~câiag / P: ~că-iac / Pl: ~aci / E: tc kirkayak] (Zlg; pop) Scolopendră.

CÂRCĂIAC, cârcăiaci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac] – Din tc. kırkayak.

CÂRCĂIAC ~ieci m. Miriapod insectivor veninos, de talie medie, care trăiește în locuri umede și întunecoase. [Sil. -că-iac] /<turc. kirkayak

cârcăiac m. insectă miriapodă, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Scolopendra). [Turc. KYRK AYK, lit. patruzeci de picioare].

cârcăiag sm vz cârcăiac

cârcâiac sm vz cârcăiac

cârcâiag sm vz cârcăiac

CÎRCAIAC sm. 🐙 Mic animal miriapod care trăește în locurile umede și întunecoase, prin pivniți, sub pietre, unde se hrănește cu mici insecte: are douăzeci de perechi de picioare, de unde-i vine și numele (Scolopendra) (🖼 1259) [blg. krakajakŭ < tc. kyrkaiak „patruzeci de picioare”].

CÎRCĂIAC, cîrcăieci, s. m. Animal din clasa miriapodelor, de culoare castanie, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Scolopendra cingulata); urechelniă. În general șoarecii, moliile și cîrcăiecii se folosesc singuri de acele rămășițe, adesea prețioase, ale culturii. ODOBESCU, S. I 334.

cîrcăĭác, V. cîrcîĭac.

cîrcîĭác, -ăĭác și -ág m., pl. ĭecĭ, ĭegĭ (turc. kyrk-aĭak, d. kyrk, patru-zecĭ, și aĭak, picĭor). Scolopendră (arahnid miriapod), V. molie.

cârcăiac (reg.) s. m., pl. cârcăieci

cârcăiac (pop.) s. m., pl. cârcăieci

cârcăiac s. m. (sil. -că-iac), pl. cârcăieci

cîrcăiac (cîrcăieci), s. m. – Scolopendră (Lithobius forficatus). – Var. cîrcîiac. Tc. kirkayak (Șeineanu, II, 89; Lokotsch 1280). Cihac, II, 41, a greșit punîndu-l în legătură cu cr. čarčjak „greiere”.

CÂRCĂIAC s. scolopendră.

CÎRCĂIAC s. (ZOOL.; Scolopendra cingulata) scolopendră, (reg.) carete, urechelniță, patruzeci-de-picioare.