16 definiții pentru conține

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONȚINE, pers. 3 conține, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. – Din fr. contenir, lat. continere (după ține).

CONȚINE, pers. 3 conține, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. – Din fr. contenir, lat. continere (după ține).

conține [At: GHICA, S. 377 / Pzi: 3 conține / E: fr contenir] 1 vt (D. un recipient) A fi umplut total sau parțial cu... 2 vt A avea în interior Si: a cuprinde. 3 vt (Pan; d. cărți, scrisori) A fi alcătuit din... 4-5 vtr (Înv) A (se) stăpâni.

CONȚINE, conțin, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a închide în sine. Butoiul conține vin. 2. (Despre o publicație, o scriere) A cuprinde, a fi. alcătuit din..., a avea în sine. Volumul conține nuvele și schițe. Scrisoarea conține multe noutăți.

CONȚINE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțin, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține].

CONȚINE vb. tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din. (< lat. continere, după fr. contenir)

A CONȚINE conțin tranz. 1) (despre recipiente) A avea în interior. 2) (despre texte, cărți etc.) A include în sine; a cuprinde; a comporta; a întruni; a însuma; a îngloba. /<fr. contenir, lat. continere

conține v. 1. a avea o capacitate, o întindere oarecare: această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna: a conține gloata, furia. [Neologism modelat după fr. contenir].

*conțín, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. con-tinére, d. con-, împreună, și tenére, a ținea). Cuprind: apa asta conține fer, decalitru conține zece litri. Rar. Opresc, înfrînez: a conținea mulțimea, rîsu, mînia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, 2 sg. conții, 3 sg. conține; conj. prez. 1 sg. să conțin, 3 să conți; ger. conținând; part. conținut

conține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, 2 sg. conții, 1 pl. conținem, 2 pl. conțineți; conj. prez. 3 să conțină; ger. conținând; part. conținut

conține (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, conj. conțină)

conțin, -ții 2, -țină 3 conj., -ținător adj. v., -ține inf.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONȚINE vb. 1. a avea, a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ în ea mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)

CONȚINE vb. 1. a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ într-însa mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conținea (-n, -ut), vb. – A cuprinde, a avea în interior, a fi umplut cu. Lat. continere (sec. XIX), adaptat la conj. lui a ținea.Der. conținut, s. n. (cuprins); continent, s. n., din fr. continent; continență, s. f.; incontinență, s. f., din fr.

Intrare: conține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conține
  • conținere
  • conținut
  • conținutu‑
  • conținând
  • conțiind
  • conținându‑
  • conțiindu‑
singular plural
  • conține
  • conțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conțin
  • conțiu
(să)
  • conțin
  • conțiu
  • conțineam
  • conținui
  • conținusem
a II-a (tu)
  • conții
(să)
  • conții
  • conțineai
  • conținuși
  • conținuseși
a III-a (el, ea)
  • conține
(să)
  • conți
  • conție
  • conținea
  • conținu
  • conținuse
plural I (noi)
  • conținem
(să)
  • conținem
  • conțineam
  • conținurăm
  • conținuserăm
  • conținusem
a II-a (voi)
  • conțineți
(să)
  • conțineți
  • conțineați
  • conținurăți
  • conținuserăți
  • conținuseți
a III-a (ei, ele)
  • conțin
(să)
  • conți
  • conție
  • conțineau
  • conținu
  • conținuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conține, conținverb

  • 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a avea în interior... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cuprinde
    • format_quote Butoiul conține vin. DLRLC
  • 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Volumul conține nuvele și schițe. Scrisoarea conține multe noutăți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.