15 definiții pentru convinge

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVINGE, conving, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge).

CONVINGE, conving, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge).

convinge [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: conving / E: lat convincere după învinge] 1 vt A determina pe cineva, prin dovezi și argumente, să adopte o părere. 2 vt A determina pe cineva să recunoască veridicitatea unui lucru. 3 vr A se încredința de ceva. 4 vr A ajunge la recunoașterea unui adevăr. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru.

CONVINGE, conving, vb. III. Tranz. (Construit cu prep. «de», «despre» sau cu o propoziție completivă introdusă prin «că» sau «să») A face pe cineva să adopte o părere, pe bază de dovezi și argumente, să se încredințeze de ceva, să recunoască ceva ca adevărat. Partidul sădește adînc în conștiința comuniștilor învățătura că a conduce înseamnă a ști să convingi masele de justețea politicii partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. ◊ Refl. A-și da seama, a recunoaște (că ceva este într-un anumit fel). Ion Mititelu crede că a cîștigat lozul cel mare, apoi se convinge că s-a înșelat. V. ROM. noiembrie 1953, 284. În sfîrșit, v-ați convins că nu-i nici o primejdie de trecut prin codru. ALECSANDRI, T. I 429. – Forme gramaticale: perf. s. convinsei, part. convins.

CONVINGE vb. III. tr. A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. să recunoască adevărul sau să adopte o părere într-o anumită chestiune. ♦ refl. A-și da seama, a se încredința că ceva este într-un anumit fel. [P.i. conving, perf. s. -insei, part. -ins. / < lat., it. convincere, după învinge].

CONVINGE vb. I. tr. a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere. II. refl. a se încredința de ceva. (< lat. convincere)

A CONVINGE conving tranz. (persoane) A face să se convingă. /<lat. convincere

A SE CONVINGE mă conving intranz. A ajunge să fie sigur (de ceva); a-și da seama; a se încredința. /<lat. convincere

convinge v. 1. a sili prin raționamente sau probe evidente, a recunoaște adevărul unui fapt; 2. a se asigura de realitatea unui lucru.

*convíng, -víns a -vínge v. tr. (lat. convincere, fr. convaincre. V. înving). Fac pe cineva să creadă ce spun eŭ. V. refl. Mă asigur, mă încredințez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

convinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conving, 3 sg. convinge, perf. s. 1 sg. convinsei, 1 pl. convinserăm, m.m.c.p. 1 pl. convinseserăm; conj. prez. 1 sg. să conving, 3 sg. să convingă; ger. convingând; part. convins

convinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conving, perf. s. 3 sg. convinse; part. convins

convinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conving, perf. s. 1 sg. convinsei, 1 pl. convinserăm; part. convins

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONVINGE vb. 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încredința, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 3. a se încredința, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)

CONVINGE vb. 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încredința, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 3. a se încredința, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

convinge (conving, convins), vb. – A face pe cineva să adopte o părere. Lat. convincere (sec. XIX), asimilat la conjug. lui a învinge.Der. convicțiune, s. f. (înv.), înlocuit de convingere, s. f.; convingător, adj.

Intrare: convinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • convinge
  • convingere
  • convins
  • convinsu‑
  • convingând
  • convingându‑
singular plural
  • convinge
  • convingeți
  • convingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conving
(să)
  • conving
  • convingeam
  • convinsei
  • convinsesem
a II-a (tu)
  • convingi
(să)
  • convingi
  • convingeai
  • convinseși
  • convinseseși
a III-a (el, ea)
  • convinge
(să)
  • convingă
  • convingea
  • convinse
  • convinsese
plural I (noi)
  • convingem
(să)
  • convingem
  • convingeam
  • convinserăm
  • convinseserăm
  • convinsesem
a II-a (voi)
  • convingeți
(să)
  • convingeți
  • convingeați
  • convinserăți
  • convinseserăți
  • convinseseți
a III-a (ei, ele)
  • conving
(să)
  • convingă
  • convingeau
  • convinseră
  • convinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

convinge, convingverb

  • 1. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Partidul sădește adînc în conștiința comuniștilor învățătura că a conduce înseamnă a ști să convingi masele de justețea politicii partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ion Mititelu crede că a cîștigat lozul cel mare, apoi se convinge că s-a înșelat. V. ROM. noiembrie 1953, 284. DLRLC
      • format_quote În sfîrșit, v-ați convins că nu-i nici o primejdie de trecut prin codru. ALECSANDRI, T. I 429. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.