COMPLET², -Ă (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește niciuna dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători (și asesori) care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. (Ieșit din uz) Compleu. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: complect, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

COMPLET², -Ă, (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: complect, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

COMPLET¹, completuri, s. n. (Numai în expr.) Complet de judecată, = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori, care pot judeca și pronunța o hotărîre.

COMPLET, -Ă I. adj. Întreg, desăvîrșit, deplin. ◊ Opere complete = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. s.n. 1. Complet de judecată = colectiv format din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese care se îmbracă și se poartă împreună. III. adv. În întregime, cu desăvîrșire. [(I) var. complect, -ă adj., (II) pl. -turi. / < fr. complet, cf. lat. completus].

COMPLET, -Ă I. adj. întreg, desăvârșit, deplin. ♦ opere ~ e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. în întregime, cu desăvârșire. III. s. n. 1. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus)

COMPLET² ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte din două (sau din trei) piese asortate. 2) Totalitate de obiecte de același gen cu destinație specială; garnitură. ~ de scule. ~ de reviste. /<fr. complet, lat. completus

!complet² (bal; local (înv.); colectiv de judecători) s. n., pl. complete/completuri

!complet² (bal, local, colectiv de judecată) s. n., pl. completuri

complet (bal, colectiv de judecată, costum) s. n., pl. completuri

complet

complet.

complet (-tă), adj. – 1. Întreg. – 2. (S. n.) Plen (al unui tribunal). – Var. complect, s. n. (bal popular, la mahala). Fr. complet. Var. este o deformație a lui cuplet < fr. couplet, apropiat prin etimologie populară de ideea de „plin, complet”, poate datorită mulțimii care umple de obicei sălile de bal, cf. un tramvai complect. Adj. complect, forma vulgară, pare un hiperurbanism, prin analogie cu perfect < fr. parfait. – Der. completa, vb. (a întregi), din fr. compléter; completaș, s. m. (tînăr recrut autorizat provizoriu să se întoarcă la ocupațiile sale civile); descompleta, din fr. décompléter.