17 definiții pentru chivără

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIVĂRĂ, chivere, s. f. Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme. ♦ Coif confecționat din hârtie, folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații. [Var.: chiveră s. f.] – Din rus. kiver.

chivără sf [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,28/3 / V: chilv~, ~veră, cibără / Pl: ~vere / E: rs кивер] (Îrg) 1 Coif. 2 Coif de hârtie care protejează (copiii) de soare. 3 Turban.

CHIVĂRĂ, chivere, s. f. Acoperământ de cap în formă de chipiu înalt, folosit în trecut de ostașii unor unități militare. ♦ Acoperământ de cap în formă triunghiulară, confecționat sumar din hârtie și folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații; coif. [Var.: chiveră s. f.] – Din rus. kiver.

CHIVĂRĂ, chivete, s. f. (Învechit) Cască militară, mai ales de metal, ca un fel de chipiu înalt, întrebuințată în luptă pentru a proteja capul. V. coif. S-a zvîrlit pe un cal... i-a prins botul în curelușa cu care se încinge... Numai cît chivără îi lipsește ca să fie Alexandru Machedon. SADOVEANU, N. F. 124. Purtau vechea uniformă națională: haina vînătă și încap chivere. BĂLCESCU, O. I 16. Flăcăi groși în ceafă, Voinici făr’de leafă! Cu chivere nalte, Cu cozile late Lăsate pe spate. ALECSANDRI, P. P. 63. – Variantă: chiveră (KOGĂLNICEANU, S. 111) s. f.

CHIVĂRĂ ~ere f. înv. Acoperământ pentru cap în formă de chipiu înalt, purtat de ostașii anumitor unități militare. /<rus. kiver

chívără și (rar) chíveră f., pl. ere (rus. kíver, un fel de chipiŭ țeapăn de moda veche, vsl. kivorŭ, d. mgr. kivórion, vgr. kibórion, fructu unuĭ fel de bob, cupă făcută din acest fruct, de unde și lat. cibórium, cupă. V. chivot. Cp. cu coĭf). Coĭf, cască.

CHIVERĂ s. f. v. chivără.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chivără (înv.) s. f., g.-d. art. chiverei; pl. chivere

chivără s. f., g.-d. art. chiverei; pl. chivere

chivără s. f., g.-d. art. chiverei; pl. chivere

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chivără (-vere), s. f. – Cască, coif. V. rus. kiverŭ, cf. rut. kyver, pol. kiwior „turban” (Cihac, II, 51), cuvînt de origine necunoscută în sl. (Vasmer, I, 554). Legătura cu sl. kivorĭ „baldachin” sugerată de Cihac, pare îndoielnică.

Intrare: chivără
chivără substantiv feminin
substantiv feminin (F21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chivără
  • chivăra
plural
  • chivere
  • chiverele
genitiv-dativ singular
  • chivere
  • chiverei
plural
  • chivere
  • chiverelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiveră
  • chivera
plural
  • chivere
  • chiverele
genitiv-dativ singular
  • chivere
  • chiverei
plural
  • chivere
  • chiverelor
vocativ singular
plural
civără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cibără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chilvără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chivără, chiveresubstantiv feminin

  • 1. Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme. DEX '09 DLRLC
    • format_quote S-a zvîrlit pe un cal... i-a prins botul în curelușa cu care se încinge... Numai cît chivăra îi lipsește ca să fie Alexandru Machedon. SADOVEANU, N. F. 124. DLRLC
    • format_quote Purtau vechea uniformă națională: haina vînătă și în cap chivere. BĂLCESCU, O. I 16. DLRLC
    • format_quote Flăcăi groși în ceafă, Voinici făr’de leafă! Cu chivere nalte, Cu cozile late Lăsate pe spate. ALECSANDRI, P. P. 63. DLRLC
    • 1.1. Coif confecționat din hârtie, folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.