CHIVĂRĂ, chivete, s. f. (Învechit) Cască militară, mai ales de metal, ca un fel de chipiu înalt, întrebuințată în luptă pentru a proteja capul. V. coif. S-a zvîrlit pe un cal... i-a prins botul în curelușa cu care se încinge... Numai cît chivără îi lipsește ca să fie Alexandru Machedon. SADOVEANU, N. F. 124. Purtau vechea uniformă națională: haina vînătă și încap chivere. BĂLCESCU, O. I 16. Flăcăi groși în ceafă, Voinici făr’de leafă! Cu chivere nalte, Cu cozile late Lăsate pe spate. ALECSANDRI, P. P. 63. – Variantă: chiveră (KOGĂLNICEANU, S. 111) s. f.