13 definiții pentru chirci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIRCI, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec.

chirci [At: ALECSANDRI / Pzi: ~cesc / E: vsl кьркь] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.

CHIRCI, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.

CHIRCI, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strînge grămadă, a se face mic, a se ghemui, a se zgîrci. Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră: Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră. IOSIF, V. 87. ◊ Fig. Popa gemu așa de tare, că flacăra luminării se zbătu mult, se chirci. CAMILAR, N. II 219. 2. A rămîne în urmă în creștere, în dezvoltare, a nu se dezvolta bine, a se pipernici, a se usca. Buruienile prinse de spaimă Se-adună, se chircesc și mor. BENIUC, V. 81. Sînt patru milioane de romîni... care sufăr și se chircesc de boli necăutate, de mîncare proastă, de ignoranță, de asupririle primarilor și arendașilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) [Baba Dochia] pe vite le chircește Și grăuntele de an încolțit îl seacă-n lan. ALECSANDRI, P. III 617.

A CHIRCI ~esc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

A SE CHIRCI mă ~esc intranz. 1) A-și micșora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre ființe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută].

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chirci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă chircesc, 3 sg. se chircește, imperf. 1 sg. mă chirceam; conj. prez. 1 sg. să mă chircesc, 3 să se chircească; imper. 2 sg. afirm. chircește-te; ger. chircindu-mă

!chirci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircește, imperf. 3 sg. se chircea; conj. prez. 3 să se chircească

chirci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chircesc, imperf. 3 sg. chircea; conj. prez. 3 sg. și pl. chircească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pipernici.

CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. si Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Intrare: chirci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chirci
  • chircire
  • chircit
  • chircitu‑
  • chircind
  • chircindu‑
singular plural
  • chircește
  • chirciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chircesc
(să)
  • chircesc
  • chirceam
  • chircii
  • chircisem
a II-a (tu)
  • chircești
(să)
  • chircești
  • chirceai
  • chirciși
  • chirciseși
a III-a (el, ea)
  • chircește
(să)
  • chircească
  • chircea
  • chirci
  • chircise
plural I (noi)
  • chircim
(să)
  • chircim
  • chirceam
  • chircirăm
  • chirciserăm
  • chircisem
a II-a (voi)
  • chirciți
(să)
  • chirciți
  • chirceați
  • chircirăți
  • chirciserăți
  • chirciseți
a III-a (ei, ele)
  • chircesc
(să)
  • chircească
  • chirceau
  • chirci
  • chirciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chirci, chircescverb

  • 1. A se strânge grămadă, a se face mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră: Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră. IOSIF, V. 87. DLRLC
    • format_quote figurat Popa gemu așa de tare, că flacăra luminării se zbătu mult, se chirci. CAMILAR, N. II 219. DLRLC
  • 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Buruienile prinse de spaimă Se-adună, se chircesc și mor. BENIUC, V. 81. DLRLC
    • format_quote Sînt patru milioane de romîni... care sufăr și se chircesc de boli necăutate, de mîncare proastă, de ignoranță, de asupririle primarilor și arendașilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv neobișnuit [Baba Dochia] pe vite le chircește Și grăuntele de an Încolțit îl seacă-n lan. ALECSANDRI, P. III 617. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.