17 definiții pentru catehumen
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- specializate (1)
- enciclopedice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CATEHUMEN, -Ă, catehumeni, -e, s. m. și f. Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creștinismul primitiv). – Din fr. catéchumène.
CATEHUMEN, -Ă, catehumeni, -e, s. m. și f. Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creștinismul primitiv). – Din fr. catéchumène.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
catehumen, ~ă smf [At: DOSOFTEI, MOL., ap. DA ms / V: ~ecu~, -tih~ / Pl: ~i, ~e / E: lat catechumenus] Persoană care învață preceptele religiei creștine spre a se pregăti pentru primirea botezului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CATEHUMEN, -Ă s. m. f. adult care primește învățătura religioasă în vederea botezului (în creștinismul primitiv). (< fr. catéchumène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CATEHUMEN ~a (~i, ~e) m. și f. (în creștinismul primitiv) Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului într-o nouă religie. /<fr. catéchumene
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*catehúmen, V. catecumen.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
catecumen sm vz catehumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
catihumen sm vz catehumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*catecúmen și -húmen m. (vgr. katehúmenos). Neofit pe care-l învețĭ ca să-l dispuĭ să primească botezu. V. oglasenic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
catehumen s. m., pl. catehumeni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
catehumen s. m., pl. catehumeni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
catehumen s. m., pl. catehumeni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
catehumen.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
catecumen, -ă, s.m. și f. (înv.) cel chemat să devină creștin prin botez; persoană care învață preceptele religiei creștine pentru a primi botezul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
catehumen, catehumeni s. m. Persoană adultă la primii creștini, pregătită să primească botezul, poarta intrării în creștinism; (cel) chemat. ♦ Liturghia catehumenilor = a doua parte a Sfintei Liturghii, între proscomidie și liturghia credincioșilor, și care se încheie cu cuvintele preotului: „Câți sunteți chemați, ieșiți!”, la care cei nebotezați nu puteau, în primele timpuri ale creștinismului, să participe. [Var.: caticumen, catihumen s. m.] – Din lat. catechumenus (< gr. katihumenos).
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CATEHUMEN (< fr., lat.) s. m. 1. Persoană care dorind să devină creștină, se pregătește în vederea primirii botezului. 2. (La protestanți) Tînăr sau tînără care, la sfîrșitul instrucției religioase, își confirmă public dorința botezului și este admis în comunitate. 3. Aspirant la o inițiere oarecare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
catecumen s. m. v. catehumen.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
catihumen s. m. v. catehumen.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
catehumen, catehumenisubstantiv masculin catehumenă, catehumenesubstantiv feminin
- 1. Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creștinismul primitiv). DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- catéchumène DEX '09 DEX '98 MDN '00