catehumen, catehumeni s. m. Persoană adultă la primii creștini, pregătită să primească botezul, poarta intrării în creștinism; (cel) chemat. ♦ Liturghia catehumenilor = a doua parte a Sfintei Liturghii, între proscomidie și liturghia credincioșilor, și care se încheie cu cuvintele preotului: „Câți sunteți chemați, ieșiți!”, la care cei nebotezați nu puteau, în primele timpuri ale creștinismului, să participe. [Var.: caticumen, catihumen s. m.] – Din lat. catechumenus (< gr. katihumenos).