CATAHRIS, catahrisuri, s. n. (Înv.) Abuz (1). – Din ngr. katáhrisis.

catahris sn [At: (a. 1785) URICARIUL II, 78 / V: (înv) ~is / A și: ~hris / Pl: ~uri / E: ngr ϰαтαχρησις] (Grî) Abuz.

‡CATAHRIS (pl. -isuri) sn. Abuz: nu-i nici un ~, cucoană, am poroncă de la departament ALECS. [ngr.].

CATAHRIS, catahrisuri, s. n. (Grecism înv.) Abuz (1). – Din ngr. katáhrisis.

CATAHRIS, catahrisuri, s. n. (Grecism înv.) Abuz. – Ngr. katahrisis.

catáhris n. abuz (învechit): încuviințează toate catahrisurile AL. [Gr. mod.].

catáhris n., pl. urĭ (ngr. katáhrisis. V. catacreză). Sec. 18-19. Abuz (în funcțiune).

catahrisis sn vz catahris

catahris (înv.) (desp. -ta-hris) s. n., pl. catahrisuri

catahris (înv.) (-ta-hris) s. n., pl. catahrisuri

catahris s. n. (sil. -hris), pl. catahrisuri

catahrisis (-suri), s. n. – Abuz, nelegiuire. Ngr. ϰατάχρησις (Gáldi 159).

CATAHRIS s. v. abuz, exces, samavolnicie, silnicie.

catahris s. v. ABUZ. EXCES. SAMAVOLNICIE. SILNICIE.