16 definiții pentru buriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURIU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.

BURIU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.

buriu sn [At: LIUBA – IANA, M. 99 / Pl: ~ie, ~ii / E: bg бурижъ] 1 (Îrg) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează băutura sau oțetul. 2 (Pop; îe) A lega pe cineva ~ A lega cobză pe cineva, în poziție ghemuită.

buriu s.n. 1 (înv., reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 1001, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. Cumpără un buriu cu cele 12 vedre de rachiu (I. ION.). ♦ Unitate variabilă și instrument de măsură a lichidelor, cu o capacitate între 8 și 30 de vedre. 2 (înv., reg.) Vas în care curge țuica la distilare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 3 Expr. (pop.) A lega pe cineva buriu = a lega pe cineva burduf (în poziție ghemuită). • pl. -ii, -ie. și burie s.f. /cf. alb. burilj, bg. буре, бурило, буренце, srb. bure, tc. buri.

BURIU, burie, s. n. Butoi (de aproximativ 125 litri) în care se păstrează de obicei țuică. Cumpără un buriu cu 12 vedre de rachiu. I. IONESCU, P. 156.

BURIU, burie, s. n. Butoi în care se păstrează de obicei țuica.

BURIU s.n. (ȚR, Ban., Trans. SE) Butoiaș. B: Au avut avuție înecată, în burie, în heleșteul de la Dobreni. R. POPESCU. Într-un buriu cu mustu, de vead[re] 10. CM, 53v; cf. IM 1730, 106r. C: Buriĕ. Dolium parvum. AC, 331. Cadus, di. Burie. Bor hordo. LEX. MARS., 191; cf. TI (gl.). // A: De răpia cine ce putea …, cine sticle, cine clondire, …, cine burie, cine năstrăpi, cine oale. IM 1754, 75v. Variante: burie s.f. (AC, 331; LEX. MARS., 191). Etimologie: bg. burija. Cf. barilcă, berbință, budăi, buduroi. substantiv neutru

buriu n. butoiaș de ținut rachiu sau oțet (20-40 vedre). [Turc. BURY].

buríŭ n., pl. e (bg. sîrb. buriĭa, mare butoĭ, bure, butoĭaș, d. turc. bury, tub, care vine d. ven. boria, buriŭ). Munt. Balercă maĭ mare, butoĭ mijlociŭ: Vin și rachiŭ tot într’un buriŭ (ghicitoarea ouluĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buriu (înv., reg.) s. n., art. buriul; pl. burie

buriu (înv., reg.) s. n., art. buriul; pl. burie, art. buriele

buriu s. n., art. buriul; pl. burie, art. buriele

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

buriu (burie), s. n. – Butoiaș, bute. Bg. burijă (Cihac, II, 35) sau tc. buri (Șeineanu, II, 64), cf. alb. buril, sb. bure.

Intrare: buriu
substantiv neutru (N44)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buriu
  • buriul
  • buriu‑
plural
  • burie
  • buriele
genitiv-dativ singular
  • buriu
  • buriului
plural
  • burie
  • burielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buriu, buriesubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cumpără un buriu cu 12 vedre de rachiu. I. IONESCU, P. 156. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.