10 definiții pentru bandurar

Explicative DEX

BANDURAR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură2 + suf. -ar.

BANDURAR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură2 + suf. -ar.

bandurar sm [At: SADOVEANU, O. I, 177 / Pl: ~i / E: bandură2 + -ar] (Rar) Bandurist.

bandurár s.m.[1] (muz.; înv.) Bandurist • pl. -i. /bandură2 + -ar.

  1. Nu are formă de feminin, deși bandurist are. — gall

BANDURAR, bandurari, s. m. Cel care cîntă din bandură2. Cîteodată, sara, în preajma focurilor mari, pe cînd cinsteau must aspru, bandurarii începeau, melancolicele cîntece ale stepei, atît de pline de avînt și de duioșie, largi, melodioase și tainice ca nemărginirea. SADOVEANU, O.I 177.

BANDURAR, bandurari, s. m. Cel care cîntă din bandură2. – Din bandură2 + suf. -ar.

Ortografice DOOM

bandurar (rar) s. m., pl. bandurari

bandurar (rar) s. m., pl. bandurari

bandurar s. m., pl. bandurari

Sinonime

BANDURAR s. v. bandurist.

bandurar s. v. BANDURIST.

Intrare: bandurar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandurar
  • bandurarul
  • banduraru‑
plural
  • bandurari
  • bandurarii
genitiv-dativ singular
  • bandurar
  • bandurarului
plural
  • bandurari
  • bandurarilor
vocativ singular
  • bandurarule
  • bandurare
plural
  • bandurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bandurar, bandurarisubstantiv masculin

  • 1. rar Cel care cântă din bandură. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bandurist
    • format_quote Cîteodată, sara, în preajma focurilor mari, pe cînd cinsteau must aspru, bandurarii începeau melancolicele cîntece ale stepei, atît de pline de avînt și de duioșie, largi, melodioase și tainice ca nemărginirea. SADOVEANU, O.I 177. DLRLC
etimologie:
  • Bandură + -ar. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.