13 definiții pentru balistică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*BALISTICĂ (pl. -ice) sf. 🎖️ Știința care se ocupă cu studiul mișcării proiectilelor [fr.].

BALISTICĂ s. f. Ramură a mecanicii teoretice, care- studiază legile mișcării unui corp greu aruncat sub un anumit unghi față de orizont. ♦ Știință care studiază mișcarea proiectilului în interiorul țevii (balistica interioară) și pe traiectoria exterioară, de la gura țevii pînă la țintă sau pînă la explodarea proiectilului (balistica exterioară).

BALISTICĂ s. f. Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu aruncat sub un anumit unghi față de orizont. ♦ Știință care studiază mișcarea proiectilului în interiorul țevii și pe curba balistică. – Fr. balistique (it. balistica).

BALISTICĂ s.f. (Fiz.) Disciplină care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete) pe traiectorie. [< fr. balistique].

BALISTICĂ f. Ramură a mecanicii teoretice, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți etc.) lansate în spațiu. ~ interioară. [G.-D. balisticii] /<fr. balistique, it. balistica

balistică f. arta de a calcula aruncarea bombelor, a projectilelor.

BALISTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

balistic, s.f., adj. I s.f. (mec.) Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării libere a corpurilor grele aruncate în spațiu pe o direcție diferită de verticală sau de orizontală. II adj. 1 (mec.) Care aparține balisticii, care se referă la mișcarea proiectilelor în spațiu. ◇ Pendul balistic = pendul (masiv) folosit pentru determinarea vitezei proiectilelor. Curbă balistică = traiectorie a unui proiectil din momentul lansării pînă la atingerea obiectivului. 2 (bot.; despre semințe, fructe) Care este diseminat prin expulzare. • pl. -ci, -ce. /<fr. balistique, it. balistica, balistico.

BALISTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la mișcarea proiectilelor în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi față de orizont. – Din fr. balistique, it. balistica.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

balistică s. f., g.-d. art. balisticii

balistică s. f., g.-d. art. balisticii

balistică s. f., g.-d. art. balisticii

Intrare: balistică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balistică
  • balistica
plural
genitiv-dativ singular
  • balistici
  • balisticii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balisticăsubstantiv feminin

  • 1. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Știință care studiază mișcarea proiectilului în interiorul țevii (balistica interioară) și pe traiectoria exterioară, de la gura țevii până la țintă sau până la explodarea proiectilului (balistica exterioară). DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.